Cu Adam si Eva, d-l Liviu Rebreanu ataca o noua coarda a personalitatii lui de romancier. Noutate in subiect, noutate in executie, ultima lucrare a d-lui Rebreanu suscita o serie de observatii interesante.
Dar mai intai despre ce e vorba?
Eroul romanului, profesorul de filosofic Toma Novac e in agonie in camera unui sanatoriu, pe urma gloantelor primite de la barbatul amantei lui, Ileana. Drama s-a petrecut in strada Alba si Novac, asistat de Ileana si de prietenul sau, Aleman, retraieste in ultimele clipe nu numai viata pamanteana, cat si celelalte 6 vieti anterioare, pe care sufletul sau le va fi trait, de la inceputul existentei lui spirituale. Aceasta ca o verificare a sistemului ezoteric al prietenului sau, Aleman, sistem pe care l-a combatut si fata de care s-a aratat totdeauna sceptic: "Barbatul si femeia se cauta in valmasagul imens al vietii omenesti. Un barbat, din milioanele de barbati, doreste pe o singura femeie, din milioane de femei.
Unul singur si una singura! Adam si Eva.
Cautarea reciproca, inconstienta si irezistibila e insusi rostul vietii omului...O viata omeneasca nu ajunge insa pentru a prilejui intalnirea barbatului cu femeia...
A saptea viata aduce de-abia fericirea unirii cu celalt suflet. De aceea a saptea moarte cuprinde revelatia".
Cam aceasta ar fi esenta sistemului Aleman.
Pe premisa aceasta se intemeiaza intreaga poveste. Evenimentul se desfasoara ca o exemplificare a postulatului acesta. Suntem, prin urmare, smulsi din realitatea habituala si purtati prin cele 7 cercuri ale unui Purgatoriu al Iubirii, cu vesnicile chemari si alungari ale acelorasi doua suflete care se reincarneaza si se nimicesc pana la a saptea reintrupare, ultima si unica, liman si implinire a marei nazuinte: contopirea spirituala.
Urmeaza a saptea moarte, cu revelatia suprema, filmul retrospectiv si metapsihic al celor sapte vieti. Firesc ar fi: al celor 6, insa d-l Rebreanu construieste de asa natura incat si cea de a saptea viata se insereaza in ordinea cronologica a aceluiasi lant de visuri - ilustrare a premisei date.
Precum se vede o calatorie fantastica, o calatorie in sapte lumi, in sapte epoci. Obiectiile pe care ai fi inclinat sa Ie aduci acestor arbitrare existente sunt zadarnice. Premisa e anuntata cu claritate, mai mult, e ridicata la rangul unei axiome; demonstratia prin urmare, concluzia nu poate fi decat aceasta.
Suntem in arbitrar, va sa ne conformam lui. De altminteri, autorul a avut grija sa taie scurt tuturor acestor obiectii principiale, cu scepticul epigraf kantian asezat in pragul volumului: "Nu trebuie sa dam crezare la tot ce spun oamenii, dar nici sa credem ca ci vorbesc absolut fara de vrun temei." (...)
De aceea subliniem de la inceput, ca pe unul din meritele acestei carti, intercalarea celor 6 vieti pe care dl. Rebreanu a facut-o in cea de a saptea viata a eroului.
in felul asta, constructia aceasta imaginara, capata un inceput de temelie, o piatra fundamentala, pe care s-ar putea cladi orice, un palat, o scoala, un roman, dupa care, iarasi foarte bine, ar putea sa ramaie, ca in cazul atator constructii scolare, simpla piatra fundamentala. Nu e chiar cazul cu Adam fi Eva. insa un roman, dupa datele cunoscute, in toata variata lui infatisare, nu avem. (...)
Avem in schimb sapte povestiri pentru calatoria sufletului, cu sapte oboluri spre vamile nefiintei. Ele se desfasoara intr-un tempo vertiginos si intr-un stil adecvat basmului. (...)
PERPESSICIUS
Cărți,multe cărți.
