Trecut si viitor

In Trecut si viitor, Istrati - a carui identitate profunda este, ne sugereaza la fiecare pas, aceea de scriitor, a unui scriitor care se inventeaza, odata cu personajele sale, pe sine - se autoportretizeaza prezentandu-si, de fapt, opera: pe aceea pe care a scris-o deja si pe aceea pe care ar vrea sa o scrie, face un bilant provizoriu si schiteaza planuri de viitor. Si-a propus, intre altele, sa aprofundeze "problema sociala", preocupat de felul cum "sentimentele personagiilor se impiedica de organizatia economica de azi si se razvratesc". O serie intreaga de nedreptatiti si de oprimati sunt invocati ca "tovarasi" in lupta cu o "lume manata de egoism" si minata de ignoranta: de la propria-i mama, spalatoreasa care "a spalat murdaria altora timp de patruzeci de ani, cu speranta sa ma vada om cu capatai" pana la "faptura invesmantata de revolta sincera a lui Stefan Gheorghiu" sau pana la Mihail Kazanski, Samoila Petrov si alti "eroi rasarind din negura unor vremuri neuitate si intruchipandu-se in personagii de roman trait", plus "o intreaga legiune straina de oameni fara capatai si fara nume". Viitorul si trecutul sunt, insa, "a filei doua fete", astfel ca, dupa ce si-a trecut in revista, ca pe o divizie de lupta, personajele, tot atatea "chipuri (...) din viata mea de ieri", autorul avertizeaza: "Tot ele imi vor umple si literatura pe care voi scri-o, tot cu ele voi trai si de azi inainte".