?Tatiana ?îbuleac a reu?it un tur de for?? cu acest prim roman al ei. Începutul, un overflow de imagini furioase ?i hipnotice, aduce bine cu Portocala mecanic? de la un punct încolo, furia începe s? se domoleasc?, înlocuit? de o vis?torie paranoid? coagulat? în jurul figurii mamei, generând la foc continuu fraze cu nimic mai prejos decât cele ale Aglajei Veteranyi; iar ultima treime a romanului, în care o mam? bolnav? de cancer ?i un fiu a?teapt? moartea împreun? ? ei bine, pentru intensitatea ei atât de particular? nu îi pot g?si Tatianei ?îbuleac vreun corespondent. Scurt ?i intens, romanul ei splendid impune o prozatoare de la care am cele mai mari a?tept?ri.?
Radu Vancu