Sankara este, in traditia indiana, poate cel mai inspirat comentator si filosof, iar ridicarea sa in randul divinitatilor vine sa confirme comunicarea lui cu spatiul cunoasterii absolute. Doctrina centrala a filosofiei sale este identitatea Atman-Brahman. Aici isi gaseste culminatia speculatia in jurul adevarului ultim cautat de ganditorii vedici. Ea este, fara indoiala, chestiunea cea mai discutata, in care s-au afirmat cele mai diverse puncte de vedere, au avut loc polemici si schisme si in care, pana in ziua de azi, nu a incetat a curge multa cerneala pentru a acorda cu continutul insusi toate consecintele ce deriva din el. Si toate acestea cu buna indreptatire, fiindca de aici porneste orice cautare, metafizica ori religioasa, ce vizeaza statutul ontologic al fiintei umane. Desi premisele ei sunt atat de simple, dezvoltarile ulterioare au dus, de cele mai multe ori la teorii obscure si confuze, la puncte de vedere complicate si stufoase care cu greu pot fi coordonate si aduse la un numitor comun.Pentru a strabate aceasta jungla orientala, cercetatorul are nevoie de o metodologie bine pusa la punct. Exista insa mai multe metode si fiecare urmeaza o directie anume stabilita. Cea dintai si cea mai veche este metoda traditionala careia Sankara insusi ii era credincios. In Upadesa Sahasri el expune calea exacta ce trebuie urmata. Cel care incepe instructia traditionala poate avea oricate indoieli insa mintea sa trebuie sa fie consonanta cu doua lucruri: 1) un total dezinteres sau chiar dezgust pentru lume; si 2) o dorinta fierbinte de eliberare, aspiratia de a deveni un mumuksu. Astazi aceasta cale incepe cu o anume indoiala sau retinere, trece prin maniera clasica de instructie si sfarseste in credinta, o credinta atat de naturala incat cei care o poseda numesc obiectul convingerii lor bhutavastu, un lucru actual.
Cărți,multe cărți.
