Un cantec de lebada. Vlastare boieresti in Primul Razboi Mondial

Colectia Istorie cu blazon isi continua eforturile de recreere a povestii elitelor de odinioara prin volumul Un cantec de lebada. Vlastare boieresti in Primul Razboi Mondial de Filip-Lucian Iorga. „Mi-a atras atentia, inca de la inceput, originalitatea cercetarilor lui Filip-Lucian Iorga asupra memoriei si a mentalitatilor urmasilor de azi ai vechilor familii nobile romanesti, ai familiilor din marea burghezie si ai acelor familii care au dat Romaniei, in secolele al XIX-lea si al XX-lea, personalitati politice, literare sau artistice de prima importanta. Proiectul lui, Memoria elitelor romanesti, este interesant atat pentru specialistii studiului istoriei, cat si pentru publicul larg. El are menirea de a arunca lumina asupra unei portiuni importante din trecutul nostru, astazi ocultat aproape cu desavarsire de catre puternicii zilei.” NEAGU DJUVARA „O educatie socotita astazi desueta ii determina pe cei care o primeau sa aiba credinta ca mai presus de drepturi trebuie asezate datoriile si ca, prin urmare, cel mai important dintre drepturile cuiva trebuie sa fie implinirea datoriilor – a datoriilor catre familie, catre societate, catre tara, catre ceilalti. Cu aceasta educatie au mers cei de altadata la invatatura pe meleaguri straine, ca sa intoarca in folosul celor din tara lumina capatata gratie unei stari economice mai imbelsugate. Cu aceasta educatie, pentru care patriotismul nu era de rusine, au mers sa lupte in cele trei razboaie prin care a trecut Romania in «gloriosul» secol al XX-lea. Si tot cu aceasta educatie au mers in temnite, beneficiind si de acest «drept», devenit pentru altii (pentru… ceilalti) un fel de datorie. Reprezentanti ai elitei romanesti, barbati si femei, se infatiseaza ochilor si sufletelor noastre, depunand – direct sau indirect – marturii despre participarea si viata lor in Primul Razboi Mondial. Aceste marturii au fost culese de autor cu multa pasiune si osteneala, in cadrul unui proiect pe care l-a construit el insusi: Memoria elitelor romanesti. Jurnale, amintiri, corespondenta si fotografii, dar si anchete de istorie orala, interviuri cu persoane care, intre timp, au trecut pragul spre vesnicie, au furnizat materia prima pentru aceasta carte emotionanta.” STEFAN S. GOROVEI Fragment din volum: “RAZBOIUL DE DUPA RAZBOI Gheorghe Boldur-Latescu (nascut in 1929), inginer, scriitor si profesor universitar la Academia de Studii Economice, a trecut prin inchisorile comuniste, inclusiv prin infernul „reeducarii" de la Pitesti si de la Canal, mereu cu privirea ridicata catre Dumnezeu si fara sa se prabuseasca. Este autorul lucrarii “Genocidul comunist in Romania”, in 4 volume. Un om credincios, puternic sufleteste, intotdeauna vertical, discret, care nu se faleste niciodata cu genealogia sa ilustra, dar care vorbeste cu afectiune, respect si umor despre stramosi. Este descendent al familiilor boieresti moldovenesti Boldur-Latescu (Costaki) si Stroici, urmas direct al lui Lupu Costaki, caimacam al Moldovei in 1711 si al hatmanului Iordache Costaki Boldur-Latescu. * Pentru armata romana, Marele Razboi nu s-a terminat odata cu infrangerea Puterilor Centrale. Trupe romanesti au avut misiunea de a combate, in 1919, agitatia provocata de bolsevici in Basarabia si de a inlatura regimul comunist al lui Bela Kun de la Budapesta (Mardarescu, 1922). Ion Boldur-Latescu (1899-1985), ofiter de cavalerie, descendentul uneia dintre marile familii boieresti din Moldova, Costachestii, a luptat in Primul Razboi Mondial, la Marasesti, dar si in campaniile din 1919 (Boldur-Latescu, 2010). Fiul lui, Gheorghe Boldur-Latescu, pastreaza istorii cu aer tolstoian, atat despre bravura, cat si despre viata sentimentala agitata si despre distractiile tanarului ofiter de cavalerie. „Tata a fost pe front, chiar la Marasesti. Era nascut in 1899. A facut Liceul Internat din Iasi, ca intern, era cel mai bun liceu din tara pe vremea aceea, actualul Colegiu «Negruzzi». In promotia 1916, a dat doua clase si s-a inscris la scoala de Ofiteri. A facut un an si a participat cu cavaleria la batalia de la Marasesti. Nu stiu daca el era deja sublocotenent sau daca era inca elev. Cele mai interesante lucruri mi le-a povestit din campania din Basarabia, din 1918-1919. Dupa Unire, rusii nu au fost de acord si trimiteau bande, care devastau. Atunci au fost obligati ai nostri sa trimita armata. Tata era sublocotenent, avea 20 de ani.”