Editia de acum (a VI-a in limba romana si, daca socotim si traducerea maghiara ? 1983 ? a saptea) nu cuprinde fragmente noi in raport cu cele precedente aduce doar mici modificari de scenariu justificate in nota asupra editiei. Inainte de a o trimite la tipar, o rasfoiesc si incerc sa-i inteleg pe cititorii mei care mi-au dat ?si imi dau inca dupa 36 de ani de cand am publicat prima editie, semne de simpatie pentru aceasta carte confesiva. Mai lunile trecute, cu ocazia unei aniversari, am primit noi dovezi din partea unor lectori care, la data tiparirii acestui jurnal, nu se nascusera inca. As putea spune, in aceasta situatie, ca este vorba de cea mai norocoasa dintre cartile mele. Mi-ar fi placut ca tot atat de norocoase sa fie si cartile mele de critica literara propriu-zise, dar nu am ce face, nu protestez, gustul cititorului trebuie respectat in orice conditii. Ce inteleg este ca formula confesiunii intime este preferata de cititorul postmodern si ca ?romanescul ideilor?
Cărți,multe cărți.
