Textul literar

Consideram ca cei care s-au gandit pana acum la proiecte de reforma, fie creatii personale, fie preluari din tarile apusene, au nesocotit ce era esential, omul in dimensiunea sa etica, morala. S-a urmarit aproape obositor atingerea de catre elevi a unor competente stiintifice masurabile, cuantificabile, dar foarte putin sau deloc cresterea morala, aspect mai greu de masurat si de notat la vreun examen. De aceea credem ca este esential acum sa ne indreptam atentia staruitor asupra felului cum putem preda disciplina Limba si literatura romana astfel incat elevul sa dobandeasca atat competentele necesare promovarii examenelor, cat si cresterea morala in egala masura, conditie esentiala a reusitei la provocatoarele si fundamentalele examene ale vietii. „Degeaba omul stie sa faca ceva daca nu o face cu bunatate inspre folosul celorlalti si spre bucuria lui. De ‹‹bestii›› exacte si eficiente e lumea plina; de oamenide caracter − mai putin.” (Prof. dr. Constantin Cucos) Fragment din lucrarea: Textul literar. Strategii si metode eficiente de consolidare a valorilor etice in scoala de Antonio Bolot Alina Pamfil face urmatoarea apreciere in legatura cu studierea textelor dramatice: „Dar specificitatea dramaticului nu rezida doar in dialog si nu e onorata nici atunci cand lectura cuprinde si indicatiile autorului; si asta, in virtutea faptului ca textul dramatic nu a fost scris pentru a fi citit, ci pentru a fi reprezentat." Pe parcursul anilor de liceu se studiaza la limba si literatura romana doar speciile comedia si drama. E adevarat ca, in principal, atentia este indreptata spre citirea si interpretarea textelor. Arareori elevii participa in oras la reprezentatii teatrale ale diferitelor trupe din tara aflate in turneu. Sunt situatii cand profesorii proiecteaza in timpul orei inregistrari cu piese de I. L. Caragiale (O scrisoare pierduta, O noapte furtunoasa) si de Vasile Alecsandri (Ciclul Chiritelor). Se mai fac uneori si auditii de teatru radiofonic. Oricum, trebuie recunoscut ca pentru elevii din orasele mici, unde nu exista teatru si viata culturala viguroasa, lipsa de familiarizare a lor cu reprezentatiile in care joaca actori in carne si oase constituie un handicap evident pentru cultura lor: „De stralucirea, de vivacitatea actiunii unei piese de teatru dai seama in timpul reprezentatiei; prin lectura, de trainicia ei. Numai citind-o nu te lasi inselat de succesul reprezentatiei, nu te pot minti jocul actorilor, forta declamarii, influenta si fascinatia pe care ei o exercita asupra noastra. Trebuie amintit ca profesorul de limba si literatura romana are totusi posibilitatea sa familiarizeze elevii cu lumea teatrului, organizand cu ajutorul lor mici reprezentatii ale unor scenete din dramaturgi moderni precum Eugene Ionesco (Lectia, Cantareata cheala, Regele moare), Mihail Sebastian (Steaua fara nume), Tudor Musatescu (Titanic vals), Matei Visniec (Ultimul Godot) si altii. Astfel de activitati care sunt prezentate cu prilejul diferitelor serbari in fata elevilor din scoala, in sala de spectacole a scolii, pot mobiliza, anima, trezi apetitul pentru literatura, pentru teatru in special. Credem ca aceasta este o metoda deosebit de rodnica. Desigur, pregatirea unei piese de teatru in care sunt implicati elevii presupune o munca deosebita, obositoare si amuzanta uneori. Emile Faguet clasifica piesele de teatru in patru categorii: „cele care sunt mai bune la lectura decat reprezentate; cele tot atat de bune citite in biblioteca, cat si vazute la teatru; cele care sunt mai putin bune tiparite decat ascultate si cele care nici macar nu merita osteneala de a le tipari.” Piesa de teatru Iona de Marin Sorescu apartine teatrului modern, existentialist. Autorul o numeste "tragedie in patru acte". Iona este o parabola, tema trimitand la tragismul omului insingurat. Titlul aminteste de prorocul biblic Iona. Marin Sorescu doreste precum prorocul Vechiului Testament ca prin intermediul personajului piesei sale sa trezeasca constiintele umanitatii. „Iona este pescar, asa cum il vedem la inceputul piesei cu undita in mana. Fiindca fuge de misiunea sa, el devine un peste, adica un pacatos, de aceea in piesa este inghitit succesiv de trei pesti (...) Apa este un simbol al cunoasterii, fiindca in estetica expresionista tema, eroii, conflictul, subiectul sunt structurate pe conceptul de cunoastere."