Teoria generală a dreptului

Teoria generală a dreptului este prima disciplină juridică studiată în primul an al oricărei facultăți de drept din lume, considerându-se a reprezenta, pe bună dreptate, un ABC al Dreptului. Este materia care ne introduce în problematica de ansamblu a dreptului, oferindu-ne primele „imagini” asupra categoriilor și noțiunilor fundamentale ale domeniului, a căror cunoaștere aprofundată este esențială pentru înțelegerea ulterioară a celorlalte instituții și ramuri de drept care vor fi studiate în facultate.   La fel de adevărat însă este și faptul că, în România ultimelor decenii, Teoria generală a dreptului este o disciplină oarecum nedreptățită în cadrul multor facultăți de drept, în graba generală (și nejustificată) de a trece mai repede către așa-zisele discipline tehnice ale dreptului – civil, penal, administrativ, fiscal, proceduri etc. Se pare că nesocotim astfel un principiu fundamental al oricărei „construcții” umane, iar consecințele sunt invariabil aceleași: când fundația este șubredă, întregul ansamblu va fi, la rândul său, șubred.   Dacă v-ați înscris la Facultatea de Drept și doriți să dobândiți o fundație solidă, pe care să puteți clădi o „construcție” juridică veritabilă, cărți precum Teoria generală a dreptului a domnului Mihai Bădescu sunt fundamentale. Veți regăsi în această lucrare, cu o structură simplă și clară, o expunere analitică a celor mai importante repere ale dreptului: conceptul dreptului (originea, apariția, factorii de configurare), tipologia dreptului (marile familii sau sisteme de drept care aparțin unor bazine recunoscute de civilizație și cultură juridică), rolul, principiile și funcțiile dreptului, norma juridică, actul juridic, raportul juridic și răspunderea juridică (inclusiv atât de necesară distincție între responsabilitatea socială și răspunderea juridică), principalele școli și curente ale gândirii juridice.   Deși este un curs universitar, adresat în primul rând studenților, lectura acestei cărți va fi un câștig și pentru juriștii care au deja ani de practică în spate, deoarece „revizitarea” periodică a fundamentelor acestei frumoase profesii este bine-venită și chiar necesară.   Cartea, pe lângă rolul didactic asumat, reprezintă, în același timp, și o frumoasă pledoarie pentru drept, fiind una dintre acele cărți care ne reamintesc că Dreptul e despre oameni, făcut de oameni și pentru oameni. Romanii îl considerau „arta binelui și a echitații”. Nu ar trebui oare să fie și astăzi la fel?