"Şerban Cioculescu e un intelectual din clasa lui Paul Souday, sagace în observaţii, abandonându-se cu voluptate comentariului filologic, restrângând, când e cazul, multele instrumente de care dispune pentru a face cu bisturiul incizia trebuitoare. Vivacitatea şi mobilitatea spirituală permit deplasarea ochiului critic pe toată întinderea peisajului literar, de la cronicari la ultimul debutant. (…) Valoarea se integrează într-o serie istorică largă, prilej de seducătoare incursiuni în istoria genului şi, totodată, de ample referinţe comparatiste. (…) Definind cu precizie obiectul critic: opera şi supunându-i-se fără ezitare, uitându-se pe sine, comentatorul e atent la toate elementele operei, de la ideologie la prozodie, în măsură să sugereze o atitudine estetică globală. La dreapta şi la stânga foiletonistului vor sta, aşadar, un istoric şi un filolog, doi secretari fideli, orientaţi în subiect, cu fişele doveditoare la îndemână." - Eugen Simion "Interzicându-şi caracterul apologetic, biografia nu s-a ferit să aprecieze unele fapte, cu credinţa că nu a stăruit prea mult asupra lor. Am evitat să dramatizăm existenţa unui erou al lucidităţii, care şi-a croit singur soarta. Am căutat totuşi, în treacăt, să înlăturăm unele date false ale conflictului dintre scriitor şi realităţile noastre din care a răsărit. Sunt numai liniile indicatoare ale unei preocupări, căreia îi vom da un alt cadru, cândva. Caracterul binefăcător, în ciuda unor prejudecăţi tradiţionale, al operei lui Caragiale, «pedagogia» ei nu se cădea dezbătută într-o lucrare de biografie." - Şerban Cioculescu, Viaţa lui I.L. Caragiale, 1940
Cărți,multe cărți.
