Statul criminal. Genocidurile secolului XX

Yves Ternon nu doreste o exhibare a mizeriei umane de dragul exhibarii. Cartea lui este un puternic semnal de alarma adresat umanitatii in numele unor convingeri care depasesc sfera democratismului, a liberalismului sau a altei ideologii. Ea ilustreaza o platforma care este cea a bunatatii umane dintotdeauna, fie ca ea a fost apanajul crestinismului, a utopismului egalitar, ori a oricarui alt mod de gandire. Tocmai de aceea nu poate fi trecuta cu vederea de nimeni dintre cei carora valorile esentiale ale umanitatii nu le sunt indiferente. Intr-o asemenea desfasurare, cum este cea din Statul criminal, scena narativa se imparte intre calai si victime. Ultimele starnesc, fara dubiu, compasiunea, iar sentimentul lectorului participativ atinge, pe alocuri, intensitati semnificative. In acest punct nu te intimpina nici o ezitare: daca ai inima, nu te poti situa decat de partea celor care sufera. Si inca numai pentru vina ca s-au nascut intr-o anumita cult ura, ca au o anumita culoare, ca subscriu valorilor unei religii anume. Crima pe care o proiecteaza genocidul este una radicala, impinsa in afara oricarei mediocritati prin masurile de natura cantitativa si calitativa; dar, in primul rind, este astfel prin proiectul insusi. Nu te poti impiedica sa te gindesti la demersul anarhist, in care crima era la fel de oarba. S-ar zice ca statul care planuieste si practica genocidul nu este decat un aparat in care anarhistii si-au gasit structura reprezentativa. Asta ar insemna insa o fortare a conceptelor, anarhismul consecvent cu sine respingind insasi ideea unei organizari de tip statal. Cei care populeaza structurile unui stat genocidar ar putea fi mai cu temei descrisi drept anti-anarhisti cu mobiluri etatiste si metode? Anarhice, caci motivatia actiunii lor este tocmai intarirea unui anume tip de stat, de obicei etnocratic (dar nu numai, cita vreme genociduri se infaptuiesc si in numele religiei sau al unei ideologii laice), prin apelul la proiectul sinistru al. In cadrul acestuia, victimelor se refera la faptul insusi de-a exista. Altfel spus, o asemenea vizeaza corectarea naturii insasi, a Fiintei, a operei lui Dumnezeu. In oricare cheie de lectura am citi politica genocidara, ea isi dezvaluie indata caracterul de intreprindere impotriva ordinii firesti a lucrurilor. Prin faptul astfel constatat, genocidul se recomanda, oricarei priviri oneste, ca aberant, fara noima, inducator de dezordine ontica, trebuind stirpit fara intarziere ca fapt ce apartine ordinii demonice dezvaluite odinioara de Dostoievski (in Demonii sau Posedatii, cum s-a mai tradus uneori).