?De timpuriu, cu zambet iute si ironie heruvimica, Dumitru Radu Popa a tinut intredeschisa usa dintre Caragiale si Kafka. Vazuti pe dinauntru cu ochi de linx, anii '80, in care au aparut aceste proze, masurau viata ca pe un caz ciudat de supravietuire: nu era neobisnuit sa te simti a fi umbra propriului dosar; putini uitasera ca nu e mare lucru sa traiesti; pe firme scria «Vindeam paine», ori «Aveam lapte»; sub muza lozincilor comuniste, unui muncitor ii crestea o a doua pereche de maini; cruzimea se intalnea cu propriile limite, din care se-nfrupta tacticos; viata era cutata neblejnic ori strain, semanand mortii mai mult decat orice altceva; lesurile reinviau sub autopsia povestilor; rasul postum ne invelea. Stilul vibrant al acestei carti leaga fantasticul si depersonalizarea ironica intr-o suverana sclavie: e subtil in miresme si greu de nuante de gri; inteligent in neliniste si abisal prin virtuozitate; calitatea sa e umorul gogol-golut; defectul sau e nul. D.R. Popa e un autor fundamental al literelelor noastre spulberate, pe care Skenzemon! le strange intr-un spirit unic. Intuind perfectiunea acestor texte, nu ai cum sa nu tremuri.? - Calin-Andrei Mihailescu
Cărți,multe cărți.
