Femei in ghips

?Desi prin miza, dezlantuire si motoare turate la maximum ar fi putea fi incadrat intr-un permanent nou val, Mircea Daneliuc nu apartine nici unui curent literar. Daca in film si roman diseca anatomia autohtona pana la derizoriul cu putere distructiva (amplificata de ascensiuni in fantastic), in teatru autorul opteaza pentru conversia in absurd. Un absurd extrem de firesc - cu derapaje controlate inspre grotesc -, unde artistul isi foloseste cu virtuozitate filtrele de lumina pentru a crea din tuse precise o lume-scriitura nocturn-tragica, aparent temperata de registrul comic magistral manuit. Deoarece umorul irezistibil duce la un plonjon in abis: se rade intr-o lume complet dereglata. Ceea ce-l deosebeste net de tinerii sai confrati este modul de abordare. In timp ce noua generatie de scriitori trateaza realul luandu-l ca atare si trantandu-l pe hartie - uneori cu sunet fals, iata cauza pentru care volumele lor sunt greu de citit -, Mircea Daneliuc foloseste irationalul pentru a desfasura negativul esentelor universului romanesc. Cele trei piese reunite in carte, Femei in ghips (esecul iubirii), Popescu (cazul Ciomu, intr-un delirant vertij) si Tenis (un pretext cu precise coduri pentru autenticul imediat), releva inca o data valentele acestui cineast, prozator si dramaturg cu totul exceptional.? - Razvan Petrescu