In cariera mea literara, am scris multe lucrari despre viata unor persoane apropiate sau intalnite intamplator. Nu-mi propusesem sa scriu nimic despre familia mea, deoarece mi se parea ca toti au fost oameni simpli, neinteresanti pentru cititorii din aceste timpuri. In aceasta iarna geroasa a anilor 2014-2015 e. n., mi-am schimbat hotararea. Am descoperit circa 300 de pagini scrise de mana tatalui meu, Gheorghe Corut, si unele din insemnarile sale m-au pus pe ganduri. Dupa citirea lor, am cugetat mult daca sa scriu sau nu aceasta carte. Eu cred ca merita scrisa si citita. Ne dezvaluie un, erou-aviator din cel de al doilea razboi mondial cu bucuriile, dar, mai ales, cu necazurile sale. Tata a plecat dintre cei vii in urma cu zece ani, lasand insemnarile intr-o cutie de carton, careia nimeni nu-i dadea nicio importanta. N-a scris cu gand de a fi publicat. Eu cred ca a scris un fel de spovedanie si carte de invatatura pentru urmasi. Din aceasta cauza, scrisul este de o sinceritate dezar
Cărți,multe cărți.
