Cartea de fata prezinta pentru prima oara publicului roman cateva studii (Principiile naturii si gratiei intemeiate pe ratiune, Despre ceea ce este independent de simturi si de materie, Consideratii despre teoria unui spirit universal unic), precum si o parte a corespondentei filosofice purtate cu Malebranche, principesele Sophie si Sophie Charlotte si cu Pierre Bayle. In aceste opere Liebniz continua critica generala a cartezianismului si prezinta propria teorie a armoniei prestabilite. Filosoful aduce noi argumente in favoarea ideii ca sufletul nu este o substanta cugetatoare, ci o substanta simpla, inzestrata cu forta, adica o monada.