Romania pitoreasca trebuia sa fie cea mai reprezentativa opera a lui Vlahuta. Cel putin aceasta afost intentia scriitorului. Publicata in 1901, a fost inclusa in majoritatea antologiilor literare. Manualele si programele scolare i-au oferit un loc important. Frumusetile patriei, bogatia spirituala si alesele insusiri fizice ale taranului roman fusesera evidentiate si in alte memoriale de calatorie, dar nimeni pana la Vlahuta nu incercase sa ofere o imagine completa a tarii sub aspect etnografic si social, sa descifreze urmele trecutului in ruinele cetatilor si in legendele populare, sa prezinte cu un sentiment de mandrie nationala frumusetile tarii si multitudinea calitatilor morale ale locuitorilor ei. Daca in Dan lirismul era excesiv, in Romania pitoreasca el este echilibrat. Emotia autorului este puternica si reuseste sa fie transmisa cititorului. Cartea ar fi putut constitui intr-adevar opera reprezentativa a scriitorului, daca valoarea ei nu ar fi fost estompata de viziunea semanatorista, de prezentarea idilica a vietii taranului roman. Pitorescul peisajului afost extins de scriitor si asupra satului romanesc, imprumutandu-i aspectul feeric al unor asezari omenesti in care domneste armonia si fericirea generala. Dincolo de aceste limite, Romania pitoreasca ramane un moment important al literaturii noastre de calatorii.
Cărți,multe cărți.
