De ce Rascoala c cel mai bun roman romanesc? Fiindca proiecteaza magistral sufletul nostru colectiv, pe un plan al vesniciei; fiindca autorul a redat unei permanente realitati o actualitate trecatoare, esentializata. (...)
Cazul unic atrage numai pe scriitorul confuz, fiindca acesta il considera, prin exceptionalul sau, caracterizat artisticeste, gata de la natura. A surprinde pulsatiile vietii in exemplarul de rand, adica in acela ce se dizolva continuu in colectivitate, da masura dotarii si mai ales a patrunderii de care e capabil un scriitor.
E remarcabila astfel Rascoala, tocmai ca epopee a omului comun; e epopeea sufletului unei natiuni care - fie din discretie fata de intimitatea patimirilor ei, fie ca s-a simtit in stare de mai mult decat i-a ingaduit soarta sa infaptuiasca - s-a tinut, in decurs de veacuri, departe de rampa. Rascoala e Iliada noastra, fara eroi si imn, dar mai ales fara exces de metafore. Iliada unei natii de tarani necajiti, care consuma trei sferturi din viata lor numai in fapta, iar ce gandesc intre timp exprima, din obisnuinta de a faptui, mai mult prin gest decat prin vorba. (...)
Rascoala reprezinta in cadrul romanesc o realizare literara de asa de mari proportii, incat oricare ar fi dispozitia contemporanilor nostri, ceea ce se impune cu certitudine e ca: alaturi de ce este Eminescu in lirica, Enescu in muzica si Iser in pictura, va fi de acum inainte, cu drept egal, Rebreanu in proza romaneasca.
MARIN SIMIONESCU-RAMNICEANU
Rare sunt cartile pe care le traiesti asa cum o traiesti pe aceasta.(...)
Carte fara concluzii, ca si viata insasi, Rascoala turbura in sufletul nostru adancuri amare. E o carte care da de gandit si care poate stimula nu numai meditatii sterpe. Amaraciunea ei este tonica, invioratoare. si, prin sensul ei general, constituie, fara indoiala, un indemn spre mai bine.
AL A. PHILIPPIDE
Cărți,multe cărți.
