Puterea conceptului

Ovidiu STANCIU / Andrei STATE, (coordonatori): Puterea conceptului. Proiectul filosofic al lui Alexandre Kojève „Alexandre Kojève este cunoscut mai ales ca interpret al filosofiei lui Hegel, drept cel care, prin seminarul pe care l-a susținut între 1933 și 1939 la École Pratique des Hautes Études din Paris, a contribuit decisiv la introducerea gândirii hegeliene în spațiul cultural francez. În decursul secolului XX, seminarul său a căpătat o aură aproape mitică: legenda care s-a răspândit este cea a unui maestru al genului epic, a unui „povestitor” înnăscut, capabil să transforme parcursul riguros și construcția severă a Fenomenologiei spiritului într-un pasionant bildungsroman în care conștiința, traversând încercările și caznele negativului, ajunge în cele din urmă la „Înțelepciune”. Magnetismul personalității sale, talentul său pedagogic, dexteritatea sa în a ilumina zonele întunecoase ale operei hegeliene și de a face vizibilă continua relevanță a acestui text au atras și au fascinat un auditoriu divers și exigent, grație căruia tematicile abordate în seminar au iradiat asupra întregului discurs teoretic contemporan (și nu doar asupra spațiului restrâns al filosofiei academice). Kojève s-a impus astfel ca „eminența cenușie” a filosofiei franceze postbelice, geniul tutelar al operelor lui Georges Bataille și Raymond Queneau, o referință nedezmințită a operei lui Raymond Aron, „singurul maestru” recunoscut de Jaques Lacan. Însă inteligibilitatea sporită pe care textul hegelian a dobândit-o grație comentariului lui Kojève a putut apărea și ca profund suspectă. Bănuiala era că aceasta ar fi fost obținută cu prețul unei desfigurări a proiectului global al filosofiei hegeliene, al simplificării unor analize decisive, al eliminării unor dimensiuni centrale ale Fenomenologiei. În această optică critică, A. Kojève apare ca un interpret care se îndepărtează de rigoarea construcției hegeliene, pentru a o mobiliza într-un proiect care îi este străin. Astfel, el și-ar fi proiectat propriile sale idiosincrazii – metafizic dualiste, radical-istoriciste, antropologic-atee, revoluționar-emancipatoare – asupra textului hegelian și ar fi propus o reconstrucție atât de ingenioasă a Fenomenologiei, încât „sensul hegelian al lui Hegel” (Mikel Dufrenne) devine cu totul de nedeslușit. Într-un sens istorico-filologic, aceste „distorsiuni” ale textului hegelian sunt imputate grefării, pe trunchiul hegelian, a unor problematici deopotrivă heideggeriene și marxiste. Este neîndoielnic că, în comentariul kojèvian, asprimea textului hegelian pare întru câtva atenuată, că Hegel, citit prin lentila comentatorului său, devine un autor (relativ) inteligibil. De asemenea, este evident că unghiul interpretativ adoptat de Kojève este de natură a favoriza o apropiere între gândirea hegeliană, pe de o parte, și fenomenologia existențială a lui Heidegger și analiza socială a lui Marx, pe de altă parte. … Rezervele suscitate de deciziile interpretative, fără îndoială necanonice, se sprijină însă pe o alternativă tranșantă – cea între o exegeză riguroasă și o violență hermeneutică gratuită, între o ortodoxie interpretativă și o originalitate doctrinală –, incapabilă să dea seama de complexitatea strategiei hermeneutice adoptate de Kojève. Într-adevăr, gestul său filosofic specific constă tocmai în contestarea acestei dihotomii rigide, în afirmarea posibilității unei situări simultan fidele și eretice în raport cu Hegel, a unei fidelități subversive sau a unei erezii recuperatoare. Unul dintre obiectivele textelor care urmează este tocmai cartografierea diferitelor declinări pe care le primește acest atașament paradoxal față de filosofia hegeliană.” Despre autori: DIANA BULZAN (n. 1991) este doctorandă în filosofie la Universitatea de Artă din Linz cu o teză despre legătura dintre cinema, experiență și muncă în secolul XX. A susținut comunicări la mai multe colocvii internaționale, iar în prezent colaborează în calitate de junior fellow cu Centrul VALIE EXPORT din Linz. ANDREI CHIȚU (n. 1989) este doctorand la Universitatea de Arte din Berlin cu o teză despre logica lui Hegel și minimalism. Este interesat de reverberațiile filosofiei clasice germane în teoria critică și în filosofia continentală contemporană. ALEX CISTELECAN (n. 1979) este doctor în teorie politică al Universității LUISS Guido Carli din Roma, lector la UMFST Tîrgu-Mureș și redactor al revistei Vatra. A publicat recent volumul De la stânga la stânga. Lecturi critice în câmpul progresist (Tact, 2019). În prezent lucrează într-un proiect colectiv de cercetare despre filosofia din România comunistă. ADRIAN GRAMA (n. 1984) este doctor în istorie și cercetător la Institutul pentru Studii Sud-Est Europene din Regensburg. A publicat mai multe de studii despre istoria muncii în Europa de Est, precum și volumul Laboring Along. Industrial Workers and the Making of Postwar Romania (de Gruyter, 2019). În prezent lucrează la o carte despre istoria dreptului muncii în Europa secolului XX. ȘTEFAN IORDĂNESCU (n. 1990) este doctorand în filosofie la Universitatea „Johann Wolfgang Goethe” din Frankfurt, cu o teză în care analizează, pornind de la Hegel și mecanica cuantică, relația dintre natură și spirit. Este licențiat al Universității din Viena și absolvent al unui master la Universitatea „Johann Wolfgang Goethe” din Frankfurt. ANA-SILVIA MUNTE (n. 1989) este doctorandă în filosofie la Universitatea „Eberhard Karls” din Tübingen, cu un proiect de cercetare situat la intersecția dintre filosofia contemporană și cea clasică germană în contextul dezbaterilor despre monismul metafizic. ALEXANDRU RACU (n. 1982) este doctor în filosofie politică al Universității din Ottawa cu o teză despre problema teologico-politică la Joseph de Maistre și Feodor Dostoievski. A publicat mai multe studii și articole, precum și volumul Apostolatul antisocial. Teologie și neoliberalism în România postcomunistă (Tact, 2017). În prezent lucrează ca traducător. OVIDIU STANCIU (n. 1984) este doctor în filosofie al universităților din Wuppertal și Bourgogne cu o teză despre problema metafizicii la Heidegger și Patočka. Actualmente este profesor de filosofie la Universitatea „Diego Portales” din Santiago de Chile. A coeditat volumul colectiv Patočka lecteur d’Aristote. Phénoménologie, ontologie, cosmologie (Le Cercle Herméneutique, 2015), precum și două numere speciale din Revue Philosophique de Louvain dedicate gândirii lui Eugen Fink (2016) și, respectiv, Tran Duc Thao (2019). ANDREI STATE (n. 1979) este doctor în filosofie al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj. A coordonat volumele colective Politicile filmului. Contribuții la interpretarea cinemaului românesc contemporan (împreună cu Andrei Gorzo; Tact, 2014) și Plante exotice. Teoria și practica marxiștilor români (împreună cu Alex Cistelecan; Tact, 2015). În prezent lucrează la editarea colecției „Clasicii marxismului”. Texte Ovidiu STANCIU Kojève, Heidegger și „sarcina filosofică principală a viitorului” Ana-Silvia MUNTE Între eroare și paradox. Kojève și monismul hegelian Ștefan IORDĂNESCU Natură, Negativitate, Libertate. Interpretarea lui Kojève la Fenomenologia spiritului din perspectiva unei filosofii a naturii Adrian GRAMA Kojève și teoria dezvoltării Diana BULZAN Conceptul de istorie la Benjamin și Kojève Alexandru RACU Strauss și Kojève. Termenii, semnificația și miza unei dezbateri Andrei CHIȚU „Omul nu este o simplă cărămidă”. Kojève despre istorie și antropologie Alex CISTELECAN Statul universal și omogen – cum altfel? Andrei STATE Kojève, Fukuyama și ideea sfârșitului istoriei