Prin lume, spre mine Vol.1: Un jurnal al devenirii

Aceasta carte este povestea unei calatorii prin lume, pe unde am umblat ca sa aflu cine locuieste in mine. Prin lume, spre mine. M-am nascut stiind ca am tot dreptul sa fiu pe acest pamant, la fel ca fiecare dintre noi. De asemenea m-am nascut stiind ca am dreptul sa fiu fericita, iubita si implinita aici. Apoi, in cresterea si evolutia mea a intervenit societatea, cu toate regulile si limitarile ei, si am uitat. La fel ca fiecare dintre noi. Din fericire insa, am reusit ca, in urma unor cautari intense in exterior si in interior, sa-mi reamintesc aceste lucruri, si sa le simt pana in adancul sufletului meu. Am reusit sa ma simt acasa in oricare loc m-am gasit pe aceasta planeta, si am reusit sa ma simt fericita acolo. Adica oriunde. Asta s-a intamplat pentru ca am reusit sa ma simt acasa in inima mea. Te astept sa calatorim impreuna, sa-ti vezi propria poveste reflectata prin cuvintele mele. Pentru ca toti calatorim, intr-un fel sau altul, spre casa. Fragment din cartea "Prin lume, spre mine Vol.1: Un jurnal al devenirii" de Iunia Pasca: "....Fiecare dintre cele patruzeci de tari pe unde am aterizat in ultimii zece ani mi-a aratat o alta Iunia, care facea parte si din acea lume, si din acea cultura, si din acea viata. De la o vreme am realizat ca pe langa identitatea mea de roman am o identitate mai cuprinzatoare, mai profunda, mai aproape de adevar. O identitate de copil al lumii. Cetatean al planetei. Probabil ca atunci cand voi parasi granitele Pamantului voi descoperi ca sunt un la fel de veritabil cetatean al galaxiei, si apoi al universului. In fiecare loc unde pasesc gasesc o noua oglinda, una care ma reflecta intr-un mod pe care nu l-am mai vazut inainte. Vad o parte din mine peste tot si asa imi dau seama ca o parte din mine este si in faptura aceea cu ochii migdalati, si in piata aceea ce misuna de sobolani, si in cladirea aceea de beton si sticla vinetie. Si in ghetarul de un albastru ce ma doare, si in apa clocotita a gheizerului, si in lupii de mare ce imi fac cu ochiul prefacandu-se plictisiti, si in acel flamingo roz ce-mi arata ca el a inventat cuvantul ?gratios?. Si in roba stacojie a calugarului budist, si in acoperamantul frumoasei femei musulmane. Si in zambetul copilului ce a cunoscut doar interiorul unei case de carton, si in lacrimile celui cu casa plina de servitori. Plimbandu-ma pe mapamond am invatat ca oricat de diferita pare a fi reflectia mea in fiecare oglinda in care ma zaresc, acolo e de fapt aceeasi persoana. Si fiecare persoana care se reflecta acolo impreuna cu mine imi e mai mult asemanatoare decat imi e diferita. Am invatat ca lumea e plina de familie. Ca lumea e plina de sapte miliarde de versiuni diferite a aceluiasi produs. Si ca si eu sunt acel produs...."