Portrete interioare

Bine articulat pe  această  raportare a sinelui  la   realități  exterioare, unele  mult , mult  mai   importante  ori mai dramatice  decât  cele personale (cazul personajului Lidia, de  pildă , ori  al  bunicii  înseși , de la momentul „ când  au venit  comuniștii ”, ori al ultimului iubit,  pândit  de pericolul  morții  fiului  său , nu mai  puțin  al prietenilor  din   Franța ,  loviți  de  moartea  fiicei lor),  romanul  Cameliei  Tamas  pune  în   pagină   și  „chipul”  ținutului  natal (un  Banat  cu solide  tradiții  culturale, dar nu lipsit de mai  mărunte  sau mai  mari  evenimente tensionate), dar  și  al lumii din lung  și   lat  (Parisul  și  Provence  sunt  privilegiate), cu suprapuneri temporale  urmând  cursul aducerilor aminte, cu  noutăți  detaliate pe  tema   creației  plastice a eroinei, cu o  bună   și   revigorantă   cunoaștere  / utilizare a idiomurilor definind varii personaje - altfel spus, un  roman  „viu”,  într -o  formulă  de real(istic)-fiction  așteptată , indiferent de alte „mode” literare, de cititorul fidel literaturii- ca - oglindă  a lumii. Cu  atât  mai mult cu  cât  happy-end-ul, in balans cu  povestea  de dragoste a  părinților  eroinei,  vine  oarecum  suprinzător , dar atunci  când   se   împlinește  timpul cuvenit „pentru fiecare lucru”  și  „ topește ” temerile  și   îndoielile  pe fondul  cărora  autoarea  a țesut  complicatul  și ,  totodată , firescul personaj Iulia,  contemporana   noastră .  Ada  D. Cruceanu