„Al. Macedonski este întâiul nostru poet modern prin triumful conştiinţei poeziei asupra poeziei: cu el se deschide o lungă ceartă între conştiinţă şi poezie… Macedonski, cel dântâi, se îndoieşte de poezie, o pune la încercare, o caută; geniul lui înfloreşte nu în siguranţă de sine, ci în nesiguranţă, nu cunoscând poezia, ci căutând-o. Lirica lui Macedonski e o imensă tensiune a spiritului, refuzând ceea ce i se dă şi tânjind după ceea ce i se refuză […]. Pentru cel dintâi poet modern, poezia nu mai este o certitudine, ci un miraj.” Nicolae Manolescu