Pluviografii. O istorie a culturii romane de la Ploiesti

Dupa cele doua volume publicate pana acum, Castelul din carti. Sensuri ale arhitecturii (2004) si Domni, camarazi, tovarasi. O evolutie a avangardei romane (2007), ambele aparute la Editura Paralela 45, in care analizeaza cu seriozitate teme moderne ale literaturii romane, Dan Gulea cauta acum sa reconstituie imaginea miscata a cinci secole de scrieri, literare sau jurnalistice, romane sau straine, despre Ploiesti.?La nivel fictional, Ploiestiul, in functie de intentiile si dorintele autorilor, a fost comparat cu orase sau locuri dintre cele mai diferite, fiind un element, de pilda, de marcare a granitei spre «lumea cealalta»: incidental, la Mircea Eliade) ori un oras asemanator cu o capitala sau alta, antica ori moderna. [...] Caragiale ii croieste Ploiestiului si o infatisare medievala, cu exprimari ambigue, de tipul «cetatea clasica a Ploiestilor» (1893), expresie ce desemneaza poate ziduri si metereze, alaturi de apa datatoare de viata: «Dimbul [...] un fluviu ce curgea la marginea cetatii Ploiesti, numai cand ploua 6 saptamani de-a randul» (1874, articolul de debut al scriitorului). Apoi, mai clar, dramaturgul pune urbea sa natala intr-o serie totala, la inceputul unei schite: «Parisienii au aperitivul, vienezii fanfara, ploestenii politica, altii alta: locuitorii capitalelor mari au totdeauna cite o deosebita slabiciune [...] Dar bucurestenii? - Muscalul.» (Slabiciune, 1899).? - Dan Gulea, Pluviografii. O imagine a literaturii romane de la Ploiesti