Copacul

„Insolitul personaj al Anei Dragomir este un martor al Istoriei mari, cu războaiele și marile ei nedreptăți, dar și al istoriei mici, pline de gingășii, promisiuni și ingenuități. Copacul este martorul copilăriei." Bogdan-Alexandru Stănescu, scriitor Copacul nostru s-a născut la data de 17 noiembrie 1558, chiar în ziua în care era încoronată Regina Elizabeth I a Angliei. A învățat despre lumea înconjurătoare și despre cea a oamenilor împreună cu băiețelul care l-a plantat, Thomas, și cu neobișnuita lui prietenă, Rosie. Dar un Copac trăiește mai mult decât oamenii, chiar și decât cei care-l plantează și-l înconjoară cu dragoste, așa că povestea protagonistului nostru se întinde până în straniul an 2020. Acum Copacul este un arbore bătrân, care a cunoscut multe: războaie, povești de iubire, răutate, dar și multă, multă iubire. „E ca în povestioara clasică despre întrecerea stranie la care participă Ahile: oricât de rapid ar fi, răbdarea unei broaște țestoase îl va face să rămână mereu în urmă. Cu un pas, cu o zecime de pas, cu o sutime ș.a.m.d. Sunt lucruri pe care omul nu le poate depăși. Copacul Anei Dragomir e din această categorie: viața lui începe în secolul 16 și ajunge până azi, în plină eră pandemică. Regine proeminente, ca Elizabeth (contemporana lui Shakespeare) sau Victoria (contemporana atâtora...), fapte diverse, invenții tehnice revoluționare, războaie mondiale – toate pălesc în fața longevității înțelepte a acestui Copac. E o bună lecție despre lume și istorie pe care ne-o predă cu farmec o prozatoare aflată, surprinzător, de cealaltă parte a catedrei: în băncile gimnaziului." Cosmin Ciotloș, critic literar