Paradisul este a treia dintre cele trei imparatii din lumea crestina de dincolo, vizitata de Dante in cursul calatoriei sale, etapa in care va fi calauzit de Beatrice, mireasa lui morganatica, chemata la Dumnezeu la doar 25 de ani. Dante ofera si pentru aceasta cantica o precisa determinare spatiala ca si pentru primele doua parti ale trilogiei, chiar daca descrierea sa e foarte departe de cea a unei locatii concrete, devenind tot mai abstracta pe masura ce ascensiunea se apropie de Empireu. Poetul imagineaza Pamantul ca pe o sfera neclintita in centrul Universului, inconjurata de zece Ceruri, ce alcatuiesc Paradisul (sfera de foc desparte lumea pamanteasca de cea cereasca): primele noua Ceruri sunt sfere concentrice, ce se invart in jurul Terrei, fiecare dintre ele fiind guvernata de o inteligenta angelica, in timp ce al zecelea ? Empireul ? este nemiscat si se extinde la infinit, acesta fiind salasul lui Dumnezeu, al ingerilor si al preafericitilor. Primele sapte Ceruri isi iau n
Cărți,multe cărți.
