In rasparul zorilor Ea nu ar putea trai acolo, Muriel? Exista locuri, in Nord, unde oamenii au invatat sa-si plasmuiasca lumina acasa, pentru a reusi sa traverseze cele cinci luni de intuneric anual. Dar ea, Muriel, se adapa din lumina, se face transparenta in aschia secreta a zorilor care o impresoara, in fiecare secunda ce refuza sa creasca in minut. In ora alba, ea se desprinde din pielea noptii. E clipa aceea fragila, frugala, fracturata in care faptul zilei se despleteste in nuditatea-i virginala, aidoma foii ce se ofera primului vers, aidoma umbrei alungata de prima dimineata a lumii, aidoma iubirii nesperate ce face visul sa alunece in asteptare. Ingaduinta de a fi si de a nu fi inca, albul de Muriel ? un nume ascuns in anamorfoza luminii ? recompune, unduios, precum valurile aurorei boreale, verzi de albe ce sunt, acel moment privilegiat de uitare a timpului in suflarea suspendata a incertitudinii primordiale care nu si-a inceput coborarea in fiinta. Uitare de lume, de si
Cărți,multe cărți.
