A fost sortit însă României să aibă mereu parte de trădări din partea aliaților ei mai mari. Deși aliată cu România, de ce oare Germania, la 1887, a încheiat cu Rusia un tratat de reasigurare care cuprinde o clauză privitoare la România și care dovedește încă odată că în raporturile dintre cei mari – chiar când îi leagă tratate de alianță – se face politică numai pe socoteala celor mici? Prin tratatul de la 1887 cu Germania se recunoștea Rusiei dreptul câştigat asupra Peninsulei Balcanice și i se recunoștea îndeosebi influența hotărâtoare, precumpănitoare și îndreptățită asupra Bulgariei și părții de est a Romaniei. Aici trebuie căutată, prin urmare, originea trădării rusești a lui Stürmer de la 1916. Germania, cu care eram aliați ne trăda la 1887, ca și Rusia lui Stürmer de la 1916, pe baza unui tratat așa-zis de reasigurare între cele două mari puteri. Dar oare Austro-Ungaria, cu care eram nu mai puțin aliați, n-a trădat România la 1913, luând în brațe pe Bulgari în dauna celor mai vitale interese românești? Ne-a trădat și Rusia, da! Ne-a trădat cu aceiași lipsă de scrupule cu care a trădat în același timp și pe Franța și pe Anglia de care era legată prin tratate mai vechi și prin aranjamente economice și financiare din cele mai puternice. Mai mult chiar, ea a abandonat complet până și statele și popoarele de origine slavă pentru idealul ei, în numele cărora, secole de-a rândul a tulburat pravoslavnica Rusie pacea Europei. Răul cauzat însă României și omenirii de trădarea rusă va ocupa, fără îndoială, capitolul cel mai rușinos în istoria universală – și, pe cât îmi vor permite slabele mele puteri voi căuta să-l scot cât mai bine în relief.
Cărți,multe cărți.
