Oricata teorie a poeziei ar fi facut (si a facut destula) si oricat de elaborata ar fi fost aceasta (si e destul), Alexandru Musina si-a tinut permanent propria poezie in inerenta unei propozitii simple de poetica: poezia e concretul existential surprins in imediatetea propriei drame. Poet-artist (ba chiar pledant infocat pentru meserie) si savant al transpunerilor si tensiunilor de cotidian, Musina nu e, totusi, un poet cu mofturi metafizice si cu sofisticari textuale ori simbolice. (...) Poezia lui, nu fara orchestratie, spune intotdeauna direct ce-l doare pe omul care-o scrie (si mai ales, fireste, pe toti cei asemeni lui). E o poezie, in felul ei, abrupt confesiva, biografica si realista, fara indoiala, dar nu atat prin insumare si montaj de secvente, cat printr-o promovare substantiala a biograficului si prin inducerea lui intr-o conditie. Al. Cistelecan
Cărți,multe cărți.
