Ochii intunericului

In Romania prezentului, eroii nu mai lupta in transee, suferind si dormind in noroi printre sobolani sau luptand curajos pana la moarte. Eroii prezentului s-au modernizat. Isi invelesc burtile tot mai mari in costume de firma si se scalda in parfumuri scumpe, pentru a acoperi mirosul greu al degradarii umane. Circula doar cu masini luxoase, privind indiferenti in jur, cu ochi porcini, ingropati in grasime. Au amante tinere, care desigur, ii adora sincer pentru chipul angelic si sufletul lor bun si generos. La prima vedere, par preocupati, coplesiti de uriasele responsabilitati si griji ce apasa pe umerii lor transpirati. In realitate, au o singura mare nemultumire: ca nu pot merge cu Jeep-ul, chiar si la baie. Au functii politice importante si contracte avantajoase cu statul, stapanesc judete, orase si comune, iar oamenii ii privesc ca pe niste veritabili regi atotputernici. In prezenta lor, muritorii de rand tremura, cad in genunchi, implora mila, sarutandu-le mainile cu degetele ca niste carnati. Au case mari, adevarate palate, unde doar marii conducatori pot locui. Unii construiesc biserici impunatoare, sperand ca Dumnezeu le va ierta numeroasele pacate, sau isi doresc doar sa ramana pictati si pomeniti, pentru eternitate, printre Sfinti. Cu asemenea bravi si priceputi conducatori, orasele se degradeaza treptat, saracia creste, cladirile istorice sunt abandonate si lasate in paragina, statuile din parcuri dispar, parca nemaisuportand sa priveasca asemenea vremuri, iar oamenii capata chipul locului. Sunt tristi, palizi, abatuti, traind resemnati in saracie, in mocirla monotoniei si rutinei zilnice, asteptand, unii chiar nerabdatori, singura certitudine, propriul sfarsit. Suntem creatorii Mioritei si ne traim viata in turma, cu capul plecat, resemnati, fara sa protestam cand suntem furati, inselati si umiliti, asemeni ciobanului din celebra balada. Suntem de asemenea, inventatorii si sustinatorii fanatici ai celebrei expresii: "Ce sa facem, asta e!" sau "Noi suntem oameni de rand, nu avem nicio putere". Suportam tot ce ni se intampla, iar cand simtim ca e prea mult, ne multumim doar sa oftam cu amaraciune. Ne calcam cu voluptate istoria in picioare, ne batjocorim si ignoram valorile, preferand sa privim, in timp ce mancam seminte, la spectacolul sinistru in care Romania, in rolul principal, a devenit o colonie, incendiata de gratarele pe care se prajesc cefe de porc si mici, unde forme de viata bizare danseaza isteric, razand prosteste, sarbatorind inmormantarea propriei tari.