In honorem Norman Manea la 80 de ani ?Cum am mai spus adesea, eu n-am vrut, in ciuda nefastului calendar al epocii si a meridianului in care il parcurgeam, sa parasesc locul si limba nasterii si atitor rataciri si renasteri infantile. Am facut-o cind mi se parea ca alegerea nu mai este decit intre sinucidere si ospiciu. Am implinit astfel tirziu destinul de perpetuu pribeag prevestit demult. Sint recunoscator si acestei incercari dureroase datorita careia am putut parcurge in capitala dada a exilatilor, in New York, vreme de trei decenii, noi tulburari si o alta intelegere a efemeritatii, a infratirii si invrajbirii intre oameni. Nu este putin lucru sa poti compara ce poate face omul seamanului sau in libertate, dupa ce ai scrutat ispravile sale sub dictatura. Revin azi la locul meu primordial cu melancolia si modestia pribeagului incercat de trauma si supravietuind prin tenacitate, coplesit de amplitudinea omenescului atit de prolific in noile sale amenintari si izbinzi de astazi
Cărți,multe cărți.
