Intr-una din paginile anterioare dedicate liricii lui Cristian Muntean afirmam ca poetul foloseste, in buna parte a creatiei sale, scriitura aforistica, seaca, mergand la esente si cultivand o inocenta primara a Cuvantului. Aceasta poate fi socotita si principala caracteristica a poeziilor ce alcatuiesc volumul de fata, pe care indraznesc sa-l consider cel mai bun al sau de pana acum, si un castig cert pentru lirica noastra actuala. Scriitura de tip aforistic naste, indeosebi, o Asceza a Cuvantului. La modul concret, ea se manifesta printr-o mare economie de limbaj, sugerand insa o pluralitate de sensuri. Iar textul este, firesc, condensat la maxim. Multe poezii, din volumele sale anterioare si mai ales din acest volum, au dimensiunile unor haiku-uri, devenind adevarate sinteze ale vocii lirice: ?Arbori nemiscati. Imensa frunzaraie a simturilor noastre. Orase in miscare.?. Ideea poetica se esentializeaza, se sublimeaza, provocand eflorescenta sa se retraga in nucleul germinal
Cărți,multe cărți.
