Nichita Stanescu prin lentile de psiholog

Pret:

Lei

Psiholog reputat si poet de mare rafinament, atrasa de literatura din interes mai mult cognitiv decat estetic stricto sensu, Carmen-Maria Mecu izbuteste in prezentul volum performanta de a descifra complicatul mecanism al creativitatii stanesciene. Plecand si intorcandu-se mereu la contextele care predetermina geneza operei stanesciene, autoarea demonstreaza ca pana si cele mai complicate si mai ermetice poeme (de la Elegii la Noduri si semne) au la baza o experienta concreta de viata, decantata intr-un limbaj august si revelat, care nu-i decat limbajul intelepciunii. O intelepciune codificata intr-un set de simboluri si intr-un vers inconfundabil, de vrajitor. Interpretata pana acum in fel si chip, dar fara lentile de psiholog, opera lui Nichita Stanescu isi gaseste abia in cartea de fata exegeza cea mai adecvata si mai profunda. Lectura acestui volum va rasturna, sunt sigur, multe prejudecati. - Antonio Patras Fragment din cartea "Nichita Stanescu prin lentile de psiholog" de Carmen-Maria Mecu "Poemele lui Nichita Stanescu sunt gandite de el astfel incat sa provoace poezie in cititor. Lectorul talentat coopereaza la desavarsirea poemului, prin revelarea sensurilor sale, unele necunoscute insusi poetului. Starea de spontarteitate pe care o cultiva Nichita Stanescu nu este una naturala, in sensul emisiunii neglijente de cuvinte. Ea vine dupa indelungate exercitii de versificare pe care le-a facut, invatand regulile expresiei poetice inainte de a intelege ce este autentica poezie, cea traita intr-o clipa de largire infinita a campului constiintei. El a invatat pana la automatizare limbajele altor poeti inainte de a-si cultiva o altfel de vedere, ca un pictor oriental care trebuie sa manuiasca penelul cu o atat de mare siguranta pe cat o cere o tehnica in care nici o linie trasa de cineva nu se mai poate sterge. Ca sa poti practica poezia ca pe un act spontan de traire-vorbire, trebuie sa fi invatat foarte bine limba in care vrei sa vorbesti. Tot in adolescenta, Nichita Stanescu experimenteaza o altfel de ruptura, de asta data la nivelul lecturii. De unde pana pe la 16-17 ani fusese un asiduu cititor de romane de aventuri, S.F.-uri, policier-uri, el face brusc saltul la altfel de carti: Calatoriile lui Gulliver, Don Quijote, Moby Dick, Poezii de Bacovia etc. Aceste carti aveau ceva care ?reformula natura", in aceeasi paradigma in care o facusera primele cuvinte scrise, in acea experienta din clasa intai. Celelalte scrieri i se par acum puerile, nu le mai poate citi; ajuns sa contemple chiar arta din afara ei, vede schemele, si cele ale cartilor de aventuri i se par asemenea unui joc facil, ?un fel de hotii si vardistii, in care tot timpul binele invinge raul". Meditand asupra procedeului lui J. Swift de a simula modificarea unei stari de constiinta (eroul acestuia, Gulliver, vede lumea mai intai din perspectiva unui urias, mai apoi din cea a unui pitic), prin 1982, Nichita ajunge sa scrie, in volumul Respirari, despre un mod de control al revelatiei, adica de provocare si de pastrare pe o durata mai lunga de timp a unei ?stari de spirit sublime": ?Jonathan Swift, micsorand si largind brusc dimensiunile eroului sau, sugereaza posibilitatea accelerarii si incetinirii timpului, posibilitatea contemplarii visului dinafara lui, permanentizarea unei stari de spirit necesare acestei contemplari" (pp. 346-347, s.n.)."

Carți de acelaș autor: Carmen-Maria Mecu

Cărți Litere Critica Literara

Cărți Stiinte Umaniste