Mircea Eliade (Bucuresti, 1907 - Chicago, 1986) este unul dintre cei mai cunoscuti reprezentanti ai istoriei religiilor din secolul XX si unul dintre istoricii religiilor care au influentat cel mai mult cultura timpului nostru. La douazeci de ani de la moartea sa, el continua sa dea nastere la discutii, fiind chiar, in ultima vreme, obiectul a diverse volume ce trateaza mai ales tema activitatilor lui politice din tinerete si conceptia lui asupra istoriei religiilor ca disciplina autonoma; fiecare dintre acestea a provocat dezbateri si polemici jurnalistice. Cu toate acestea, o reconstituire punctuala si completa a scrierilor, vietii si gandirii lui Eliade, care sa puna in lumina formarea lui progresiva, clarificandu-i cadrul cultural de referinta, nu a fost inca efectuata. Aceasta lucrare propune o reconstituire a principalelor faze ale biografiei intelectuale a savantului roman, o analiza a conceptelor cheie din gandirea sa (comparatia, arhetipul, hermeneutica, simbolul) si a doua componente fundamentale ale formatiei sale: relatia cu ?maestrul? Raffaele Pettazzoni si cea cu exponentii asa-numitei ?gandiri traditionale?. Cartea doreste sa contribuie la efortul de a readuce dezbaterea in jurul personalitatii lui Eliade in planul care, in actualul stadiu al cercetarilor, cu multimea de materiale noi si mai putin noi de care dispunem acum, promite a fi cel mai fructuos: cel autentic istoriografic.Anexele contin transcrierea, traducerea si comentariul schimbului de scrisori dintre Eliade si un alt protagonist al studiilor religioase din vremea sa: Karoly Kerenyi (1897-1973). Epistolarul, inedit, documenteaza relatiile, complexe si adesea conflictuale, dintre doua personaje care, avand in comun opozitia fata de istoria religiilor de tip istoricist, prezinta in realitate mari diferente de orientare in analiza faptelor religioase.
Cărți,multe cărți.
