Margarita

In ultimul sau volum de povestiri, domnul Sergiu Popovici ne propune sapte texte, aparent independente, dar care sunt interconectate prin tematica abordata: viata in intreaga sa complexitate. Gasim in carte atat trasee existentiale complete, de la nastere pana la moarte, cat si simple crochiuri de portrete, de mai mica intindere. Intamplarile si personajele sunt redate deosebit de realist, putandu-ni-le reprezenta foarte usor cu ochii mintii. Astfel, nu ne este greu sa ii vedem pe Sandu, Margarita, Florin, Mariana, Andrei, Maria, Manuela si pe ceilalti, in viata lor cotidiana, cu bucuriile si tristetile lor, cu reusitele si esecurile, cu framantarile si exaltarile, cu iubirile si dezamagirile traite. Le cunoastem familia de provenienta, copilaria, apoi scoala, casatoria, carierele, copiii, divorturile, recasatoririle, legaturile extraconjugale, ba chiar si plecarea din aceasta lume, cu bolile si suferintele care s-au abatut asupra lor in ultima parte a vietii. Avem, de asemenea, si o paleta foarte vasta de conceptii despre lume si viata: de la spiritul spartan al muncii si dedicatiei pe toate planurile, la altele mai laxe, care permit si unele manifestari hedoniste precum jocurile, agapele prietenesti, intalnirile erotice, dar si unele care imbratiseaza filozofii orientale sau existenta unor fiinte inteligente in alte lumi. Bineinteles ca toate acestea se petrec pe un fundal social, economic si istoric, surpinse cu naturalete, astfel incat personajele evolueaza firesc, iar intamplarile prin care trec pot foarte usor sa fie ale noastre sau ale unor persoane cunoscute. - Editoarea Fragment din volum: ?Manuela visa sa faca o casa de vacanta pentru turistii care sa vina din tara si din strainatate. O data pe an organiza si un breakfast, o zi de intalnire cu alti pasionati ai pastoralului, cu mancaruri si bauturi traditionale, dulceturi din fructe, tuica, miere de albine, produse traditionale, pur naturale, fara nici un adaos chimic. Veneau si alti producatori priceputi la astfel de bucate. Se adunau vreo 50 de persoane din imprejurimile locului, chiar si de la sute de kilometri departare, impartasindu-si experientele, bucurandu-se ca nu sunt singuri pe lumea asta cu astfel de preocupari, pentru unii, modernisti ai barurilor si ai muzicii rock, arhaice, anoste. Era aproape tot timpul plecata iar copiii cresteau vai de capul lor, neurmariti la scoala, cu absente, teme nefacute, note mediocre, probleme de sanatate si de comportament. Lui Marin nu-i placeau deloc preocuparile rurale ale Manuelei, dorinta ei de a se stabili la tara si a duce o viata in mediu curat, departe de stresul urban. Cu chiu cu vai mergea si el dupa ea, cu toti copiii, prin satele din zona Rupea, unde isi facuse Manuela prieteni printre fermieri sasi de origine germana, ce duceau un trai linistit, in natura, cu gospodarii bine inchegate, vaci de lapte, o multime de pasari si de animale, agricultura, pomicultura, apicultura, toate, intr-un mediu natural, mostenit din mosi-stramosi, fara chimicale cancerigene. Se saturase Manuela de oras si afacerile lui Marin, greu de sustinut, la limita supravietuirii. Marin era croit insa din alt soi, in traditia unui brasovean sportiv, in anturajul altor sasi, de la oras, educati pentru viata de munte, cu un loc de munca intr-una din multele intreprinderi ale urbei. Ii placeau excursiile, drumetii prin poteci abia descifrabile, schiatul pe pantele Postavarului, nopti si zile la cabanele alpine cu muzica si distractii prelungite."