Viața românilor plecați în ultimii zeci de ani în străinătate a devenit subiect de film, teatru și sursă inepuizabilă pentru cei care mănuiesc cu dibăcie condeiul și aștern pe hârtie fapte, întâmplări, trăiri ale timpurilor pe care acești oameni le trăiesc. Și cine ar putea descrie mai frumos și mai adevărat dorurile și nostalgia, chinurile și sacrificiile, dezrădăcinarea și nevoia de apartenența, decât ei, cei plecați? Cartea „Mâinile mamei mele” semnată de Marcela Szentgyorgyi a apărut la editura Floare de iris, din Iași, la 1 iunie 2021 și este o oglindă a emigrantului român. Marcela Szentgyorgyi s-a născut la Tarnaveni, județul Mureș, la 3 octombrie 1969 și de 11 ani trăiește împreună cu familia la Göteborg, în Suedia. Emoțiile, gândurile, trăirile care i-au invadat sufletul și mintea în acești ani, de când se află departe de pământul natal, i-au devenit inspirație și astfel a ieșit recent de sub tipar prima să carte. „În rândurile acestei cărți nu plâng doar durerea mea”, ne-a mărturisit autoarea. „Plâng durerea celor mulți plecați din țară, care și-au lăsat părinții îndurerați, rezemați de stâlpul porții vechi. O imagine ca un semn făcut cu fierul înroșit în sufletele noastre, când, la întoarcere, nu-i mai găsim pe nicăieri. Găsim doar casa gata să cadă, iarba necosită, poarta ruginită. Pustiu… gol… dureros de pustiu… Aici nu e doar durerea mea. E durerea unei națiuni… a unui popor.”
Cărți,multe cărți.
