Ca un glob de aur luna stralucea Si pe-o vale verde ostile dormea; Dar pe-un varf de munte sta Mihai la masa Si pe dalba-i mana fruntea lui se lasa. Sta in capul mesei, intre capitani Si recheama dulce tinerii sai ani. Viata noastra trece ca suava roua Cand speranta dulce ne surade noua. Astfel asta data viata lor cura; Cugetele triste nu-i mai turbura; Luna varsa raze dulci si argintoase; Austrul le sufla coamele pletoase; Capitanii toarna prin pahare vin Si in sanatatea lui Mihai inchin. Dar Mihai se scoala si le multumeste Si luand paharul astfel le vorbeste: ? "Nu va urez viata, capitanii mei! Dimpotriva, moarte, iata ce va cei! Ce e viata noastra in sclavie oare? Noapte fara stele, ziua fara soare.
Cărți,multe cărți.
