Asa este bucuresteanul, din mosi, stramosi: un om care stie sa se bucure de viata, caruia ii place sa petreaca si, daca porunca din batrani spune ca de ziua cutarui sfant este interzis sa muncesti, se supune cu mare drag obiceiului. Si aceasta bucurie a sarbatorii, cu toate ale ei, da farmec orasului. Este, in ciuda detractorilor sai, un oras zambitor, care intoarce catre lume o privire luminoasa, de dincolo de ranile si de cicatricile cu care l-a inzestrat timpul. Silvia Colfescu Un oras tanar. O urbe pestrita si vesela. Un peisaj care multa vreme a datorat mai mult satului decat orasului si in care abia tarziu si cu greu regasim Micul Paris. Si sarea si piperul lui, locuitorii. Cei care, in scurgerea generatiilor, in framantarile istoriei, poarta mai departe in timp sufletul unei asezari. Aceasta poveste a sufletului Bucurestilor ne-o spune Lelia Zamani, cu dragoste si talent, in cartea ei. Ca si acum o suta, doua sute sau trei sute de ani, pana si cel mai sarac bucurestean pune pe m
Cărți,multe cărți.
