Edgar Morin are amintiri în culori de la multe dintre evenimentele pe care noi le cunoaștem doar din imagini de arhivă. S-a născut într-o lume decimată de gripa spaniolă și a trăit conștient și implicat invadarea Franței de trupele naziste în 1940, Holocaustul, lăsarea Cortinei de Fier, zorii Uniunii Europene, mișcarea contraculturală din mai 1968, începuturile conștientizării crizei climatice și ale globalizării, Războiul Rece, conflictele din Orientul Mijlociu, dizolvarea blocului comunist, tranzițiile, migrațiile, 11/09, terorismul, pandemia de Covid-19, comentându-le pe toate la cald în calitate de sociolog și intelectual public. Cartea sa este confesiunea unui om care, după ce a trecut prin aproape toate crizele secolului al XX-lea, și-a pierdut încrederea în proiectul european. Dar care, la vârsta de 101 ani, deschide ochii în fiecare dimineață cu credința că frumusețea încă poate salva lumea. Veritabil copil al istoriei recente, Edgar Morin ne povestește despre iubiri, război, filozofie și greșeli, despre lecturi, prietenii, idei și obsesii, despre neprevăzut și incertitudine, dar mai ales despre calitățile unei existențe desfășurate permanent sub semnul îndoielii.
Cărți,multe cărți.
