O întreagă panoplie de personaje. unele recognoscibile. altele inventate. prinse toate într-o exemplară. sarcastică viziune auctorială - aceasta este prima impresie după lectura unui sui-generis „Jurnal fantasmatic” al prozatorului Tudor Creţu. Mai mult decât atât. pe parcursul a doi ani (2010-2012) se conturează imaginea unei lumi în disoluţie. într-un etern amurg. iar dacă ne imaginăm România ca pe o catedrală (nu neapărat a Mântuirii Neamului...). fiecare secvenţă a cărţii este precum un vitraliu prin care pătrunde. luminând-o stins. o lumină obosită. Dacă acest proiect epic început în 2002 va fi dus la bun sfârşit. el ameninţă să devină cea mai intereseantă construcţie postmodernă a prozei româneşti contemporane. Ioan Groşan
Cărți,multe cărți.
