Jung & Reich. Trupul ca umbra este o explorare a vietilor si a ideilor semnificative a doua figuri principale ale psihanalizei: Carl Jung si Wilhelm Reich, amandoi pionieri si genii controversate care nu s-au intalnit niciodata desi au fost contemporani. Modul in care John P. Conger trateaza personalitatile si perspectivele acestora – precum si ce ar fi putut asimila unul de la celalalt – reprezinta o biografie combinata a similaritatilor si diferentelor si totodata o evaluare constiincioasa a teoriilor lor. Cu toate ca exista acorduri surprinzatoare si frecvente intre ei, Reich si Jung isi abordeaza munca in moduri fundamental diferite. Cu asemenea diferente tulburatoare ale stilului si caracterului celor doi, unirea acestor doua sisteme este un exercitiu neasteptat si remarcabil. Ironic, are loc prin medierea teoretica freudiana. Scopul umbrei este de a oferi sufletului omenesc opozitia si tensiunea necesare pentru a se dezvolta mai mult prin intermediul hotararii si determinarii interioare, de a se elucida prin provocarea contrastelor si de a se trezi, pentru a fi astfel dispus sa se transforme intr-un mod profund. Fragment din cartea "Jung si Reich. Trupul ca umbra" de John P. Conger: "Dar pe masura ce ii studiem tot mai amanuntit pe cei doi, descoperim ca si Jung era profund ingrijorat de relatia materiei cu psihicul, energiei si trupului; iar Reich s-a preocupat intens de probleme spirituale si de un simt al inradacinarii in natura, pe masura ce a inaintat in varsta. Unul parea ca a mers pe ruta principala a corpului, iar celalalt pe drumul secundar al corpului, dar amandoi au reusit sa se intersecteze intr-o serie de puncte neasteptate. Aventurile, calatoriile pasionante si fascinante in mijlocul naturii existentei corpului si psihicului ridica intrebari tuturor. Este dificil pentru noi sa stim ce sa credem despre sinele nostru intrupat. Existam pur si simplu in trupurile noastre sau ne intrupam si doar ne imaginam ca salasluim in acestea? Suntem doar trupuri ce-si inchipuie tot felul de fantezii? Stim care e senzatia de a conduce o masina avand mintea goala, sa fim aparent complet absorbiti de un alt loc. Brusc abaterea de la drum ne atrage atentia. Aterizam inapoi in corpurile noastre cu o zdruncinatura aspra. Chiar am fost in afara corpului nostru? Pe masura ce suntem monopolizati in timpul unei conversatii telefonice, mediul nostru se dizolva. Unde ne aflam? Intr-un punct echidistant? Cu asemenea experiente familiare, suntem in mod legitim tulburati atunci cand suntem desteptati si trebuie sa dam explicatii despre ceea ce se intampla cu adevarat, cum constiinta noastra, precum si vietile noastre intrupate sunt un mister pentru noi. Sa presupunem ca ne aflam in afara corpului. Cum functioneaza energia psihica? Este o energie bioelectrica care este masurabila? Jung a fost pus in incurcatura de natura energiei psihice, pe care el o numea libido, acceptand terminologia freudiana. Acesta a remarcat ca sistemul psihologic era unul inchis, in care gandurile reprimate din inconstient o sa iasa la suprafata sub o forma sau alta. A observat ca, simbolurile leaga si elibereaza energie, dar nu a gasit nicio explicatie stiintifica pentru a valida natura si energia fizica. In 1952, intr-un eseu despre sincronicitate, Jung descrie fenomenul parapsihologic investigat in Anglia de catre J. B. Rhine. In concluzia sa, el descrie experienta in afara corpului a unei femei ce parea a fi murit pe patul ei de spital, numai pentru a-si veni in fire si a relata viu o experienta ce i-a oferit acces constient la tot ceea ce se intampla in jurul mortii ei aparente, pe care o vedea si auzea ca si cum ar fi undeva deasupra. Jung se intreba daca exista un alt substrat nervos in noi, separat de creierul mare, ce poate gandi sau percepe, sau daca procesele psihice ce au loc in creierul nostru in timpul pierderii constiintei sunt fenomene sincronistice, adica, evenimente ce nu au niciun fel de legatura cauzala cu procesele organice. Reich era convins ca energia sexuala, libidoul, emancipeaza spiritual si ca erosul era masurabil. Alte intrebari in privinta naturii noastre sexuale si spirituale sunt puse in studiul asupra lui Reich si lui Jung. Modul nostru in care functionam din punct de vedere sexual este un barometru sensibil al starii noastre emotionale. Avea Reich dreptate atunci cand a ajuns la concluzia ca tratarea nevrozei era sustinuta de blocarea energiei sexuale? Intrebarile critice si de baza in legatura cu problemele elementare ale naturii noastre raman nerezolvate, in vreme ce preocuparile spirituale au fost cateodata explicate prin gandirea logica reductionista. Jung a adus argumente despre cum prezenta lui Dumnezeu are certitudine in inconstientul fiecaruia dintre noi. In cadrul exercitiului sau, el nu incerca sa determine daca Dumnezeu exista in afara imaginii inconstientului. In mod inconstient ne zeificam pe noi Insine, motivele, stiinta, sexualitatea, poate chiar stramosii. Pentru acele persoane spirituale ce ignora corpul, considerandu-l la fel de nesemnificativ precum schimbarea vesmintelor, Reich are un punct de vedere demn de luat in considerare. Corpul nu ii insala pe cei ce stiu sa-i citeasca semnele. Furii si necazuri, lacrimi si agonii sunt reprezentari ale istoriei amortite in musculatura contractata ce ne conditioneaza in mod inconstient viata si sentimentele. Putem incerca cu disperare sa transcendem corpul, pentru ca nu ne putem elibera de povara retinuta in armura trupeasca."
Cărți,multe cărți.
