Istoria literaturii crestine vechi grecesti si latine. Volumul II/1. De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu

Prin continuturi si genuri puternic inradacinate in traditie, dar, in acelasi timp, noi, originale, literatura crestina, al carei nucleu este particularitatea mesajului evanghelic, a marcat trecerea de la civilizatia antica la cea medievala. ?O data depasita, in consideratia noastra istorico-literara, epoca Tetrarhiei si a lui Constantin, evaluarea istorica a epocii urmatoare (secolele IV-VI), in care se produce, in Mediterana occidentala, inlocuirea Imperiului Roman cu domniile romano-barbare, repropune reflectiei noastre problema «decadentei» lumii antice si a modului in care trebuie inteleasa. In acest cadru istoric si social se dezvolta literatura crestina pe care o analizam. In veacul al IV-lea nu exista genuri literare substantial pagine si foarte putine sunt genurile literare substantial crestine. Scriitorii crestini au incercat sa-si insuseasca aproape toate formele traditiei literare si au dus la apogeu acel proces care incepuse cu patrunderea noii religii in lumea greco-romana prin propovaduirea lui Pavel.? - AutoriiCuprins:Crestinismul si Antichitatea tarzieDecadenta si sfarsitul Imperiului Roman de ApusCrestinism si cultura clasica in epoca Antichitatii tarziiScriitori greci implicati in controversa arianaConciliul de la NiceeaScriitori din mediile monahismuluiParintii CapadocieniScoala din AntiohiaLiteratura canonico-liturgica din secolele IV-VPoezia crestina apuseanaBiografia si hagiografia in Occident