Iocan

Dupa succesul de debut al revistei Iocan, cu un prim tiraj epuizat intr-o saptamana, Iocan doi revine cu 17 prozatori, nume noi, dar si cateva nume sonore, romanesti si internationale, si cu subiecte variate ? o carte ce dezvaluie o crima, dar care isi pierde paginile atunci cand este citita, un oras in care oamenii se metamorfozeaza atunci cand vorbesc la telefon, un cowboy cu palarie alba, ce apare in pozele de vacanta ale unei familii, sau un batran care intarzie sa moara, spre necazul sotiei. Prospetimea, diversitatea si actualitatea textelor separa Iocan de toate colectiile de acest gen. Iocan, revista de proza scurta, a pornit din capul unor scriitori. Au complotat la alcatuirea ei Cristian Teodorescu, Marius Chivu si Florin Iaru. ?Ce? Proza. Proza scurta. Cum ai spune Bond. James Bond. Sint atit de multe talente care nu au iesire la mare, adica la publicare, si care sint amenintate cu disparitia, ca te napadeste melancolia. Editurile ? reticente, publicul ? indiferent. Dar paginile celor care semneaza in acest prim numar, scriitori contemporani cunoscuti sau nu, va vor oferi o vie, surprinzatoare si rapida viziune a prezentului." (Florin Iaru) Fragment din ?Stalker? de Horea Sibisteanu: "Era perfecta. De jos in sus. Cu fiecare pas pe care il facea, pantofii ei cu toc scoteau un sunet clar cand atingeau gresia galbena de pe peronul statiei de metrou. La fiecare pas, muschii de pe gamba se incordau si defineau acele picioare sexy cu pielea bronzata si matasoasa. Pana si cele trei gropite de celulita de pe fesa dreapta erau perfecte. Apareau, definind un triunghi isoscel cand loveau violent materialul fustei ce se mula obraznic pe corpul ei, de pe talie pana pe fund, curgand apoi drept pana deasupra genunchilor. Bluza transparenta de voal alb cu bujori roz lasa sa se vada maioul ce aproape se confunda cu pielea bronzata. Pacat ca nu puteam sa ii vad ceafa. Ceafa unei femei mi se pare cel mai sexy loc de pe corp. Insa ceafa ei era acoperita de parul lung si bogat ce se revarsa in bucle pana la jumatatea spatelui. Si la fiecare pas, suvitele de par saltau razlet, asezandu-se mereu in acelasi loc pe spatele ei. As fi vrut sa ma apropii mai mult de ea, sa ii miros parul. Insa imi era frica sa nu ma observe. Era bine si asa, sa merg in acelasi ritm cu ea, la o distanta apropiata, de la care sa pot observa spectacolul pe care il oferea atunci cand pasea. Ridic privirea spre display-ul cu afisajul metrourilor. O sa plece la 18:31. E si 29. Mai sunt doua minute, timp berechet sa traversam peronul pana la primul vagon. Ii place sa stea in primul vagon, pe primul loc de pe a doua banca de pe partea stanga. Imediat langa a doua usa. Acolo se asaza, de fiecare data cand prinde locul, de cand am observat-o prima data, in urma cu un an. Mie imi place sa stau pe ultimul loc de pe prima banca, de pe partea dreapta."