Cartea intamplarilor. Mistere, ciudatenii, uimiri

Bestseller Gaudeamus 2019 Colectiv de autori: Ana Blandiana, Mircea Cartarescu, Ioana Parvulescu, Corina Suteu, Gabriel Liiceanu, Cristina Cioaba, Gabriela Tabacu, Ioan-Florin Florescu, Monica Pillat, Florin Bican, Ioana Nicolaie, Augustin Cupsa, Marie-France Fauvet, Steinar Lone, Andreea Rasuceanu, Bogdan Raileanu, Mihaela Miroiu, Adriana Bittel, Marius Chivu, Alina Pavelescu, Jean A. Harris Coordonator: Tatiana Niculescu Mistere, ciudatenii, uimiri? Intamplari adevarate din vietile noastre, pentru care nu gasim nici o explicatie rationala? Iata-ne pe toti cei adunati in acest volum al uimirilor povestindu-ne unii altora si cititorului situatii neobisnuite, coincidente, vise, ciudatenii, aparitii inexplicabile, de care primii surprinsi suntem noi insine. Surprinsi in ambele sensuri: surprinsi de situatiile in care ne-am trezit si surprinsi in flagrant delict de coabitare cu o logica nevazuta care ne depaseste si ne face ridicoli in fata propriei ratiuni. Impartasim fragmente ale unei lumi care poate fi, desigur, descifrata psihologic, antropologic, cultural, psihanalitic, in lumina proiectiilor, preocuparilor, traumelor, revelatiilor, lecturilor sau a obsesiilor fiecaruia dintre noi. Dar dincolo de interpretari sta adevarul experientei nemijlocite si al povestirilor. Oricum le-am interpreta, ele contin un talc indescifrabil care, vrem-nu vrem, ne da de inteles ca, in orice clipa, putem plonja, fara voie, intr-o alta realitate Fragment din cartea "Cartea intamplarilor. Mistere, ciudatenii, uimiri" de Tatiana Niculescu "Nici nu apucasem sa adorm de-a binelea, ca m-am si trezit speriata de sunetul asurzitor al telefonului nostru din ebonita. Adevarul e ca, in acele vremuri nestatornice ca nisipurile miscatoare, un apel dupa ora zece seara era, pentru omul de rand, un motiv serios de ingrijorare: sigur se intamplase ceva rau cuiva apropiat. Si chiar asa era: suna Marina care, cu o voce aproape de nerecunoscut, avea sa imi spuna ca mama ei murise in urma cu trei zile. Am ramas incremenita, nestiind cum sa reactionez. Dar a continuat tot ea: ?Te-am sunat doar ca sa iti zic ca eram absolut pregatita, fiindca stiam de o vreme ca urmeaza. Ca si atunci cand s-a prapadit bunica, am fost prevenita cu trei luni inainte, intr-un vis, ca avea sa se petreaca lucrul asta, apoi am mai visat ceva si acum o saptamana, asa ca am avut timp sa ma ocup de tot. Asta e. Dar vreau sa te rog un lucru: sa nu suni la mine in perioada urmatoare. O sa te caut eu cand o sa pot. Bine?" ?Bine, dar cum asa? Ce se intampla?" ?Aaa, uite, hai sa ne vedem maine undeva in oras si o sa iti explic totul." Undeva in oras? Ceva nu era in regula! Marina era pe-atunci prietena mea cea mai buna. O intalnisem cu aproape trei ani in urma, in vara lui '68, intr-o tabara mai mult decat modesta la Navodari si, pentru ca in dormitorul de 80 de paturi s-a intamplat ca ale noastre sa fie alaturate, aveam sa ne imprietenim, desi ne desparteau nu mai putin de trei ani. Eu aveam paisprezece, ca saptesprezece. De cum am vazut-o, am fost total fermecata nu doar de cum arata, ci si de felul ei de a fi."