Imperiul sclavilor

Viata tanarului Alksandras se schimba in ziua in care casa ii este asaltata de necunoscuti inarmati. Toti membrii familiei sunt rapiti si ajung sa fie vanduti, separat, mai multor Proprietari. Destinul lui Alksandras ajunge in mainile mojicului Wilbert Woodruff, care detine sute de alti sclavi. Baiatul este nevoit sa infrunte o realitate crunta: ramas singur, neajutorat si supus unor chinuri teribile. Curand, in comunitatea sclavilor se pregateste o revolta impotriva Proprietarilor, iar Alksandras e constient ca aceasta este unica ocazie de a evada si de a-si regasi familia. Misiunea devine mai dificila atunci cand apar Inarmatii, a caror menire este sa le oprime orice sansa de scapare. Imperiul sclavilor este un exemplu al durerii, al prieteniei si al perseverentei pana la ultimul strop de energie. Fragment din cartea "Imperiul sclavilor" de Robert Udrea: "Ma zgribulesc de frig si imi promit solemn ca o sa razbun moartea lui Diane si a tuturor sclavilor, ca voi face cunoscuta povestea noastra si cei vinovati vor plati pe deplin. Nu stim cat timp a trecut, deoarece pare imobil. Cateodata se mai aude scartaitul trenului si zgomotul fiarelor, dar nimic mai mult. Stam cu ochii inchisi in cea mai mare parte a timpului. Uneori ii mai mijim si, pentru cateva momente groaznice, pare ca am luat decizia gresita. Daca trebuia sa fugim? Sigur trebuia sa fugim! Insa am acceptat totul, iar atunci cand am facut-o, ratiunea noastra parea absolut infailibila. Se aude murmurul unor glasuri razbatand in aer. De langa mine, Olsen il mustra pe Lucas. Ciulesc urechile, dar soaptele lor se amesteca cu cele de afara. Nu cred ca le-au auzit, asa cum nici eu nu pot deslusi ceea ce isi vorbesc. Este un moment decisiv si nu ne putem permite sa stricam totul dintr-o prostie. Taci, Olsen, taci! imi spun, absorbindu-i firea. Insa el nu tace si-mi vine sa-l pocnesc in fata. Din calcaie ma sageteaza o durere surda si sangele parca imi clocoteste in vene. Glasurile devin mai puternice si se apropie de noi. Olsen nu mai tace, sopteste incrancenat in dreapta mea, iar Lucas respira precipitat. Imi ingadui sa o ciupesc pe Patricia de brat, fara sa-mi misc capul. Ea mormaie afirmativ, demonstrandu-mi ca este si ea constienta de ce se petrece. Trebuia sa ma gandesc ca Olsen nu o sa fie niciodata de acord cu noi. El se crede stapanul tuturor, de parca si-ar fi dorit sa fie in locul lui Wilbert Woodruff. Imi vine sa-mi dreg glasul, dar ma infranez. Acum putem auzi clar cel putin trei voci care vorbesc aprins in fata usilor - fara sa urce, insa. Nu vorbesc despre noi, poate ca, intr-adevar, ei ne cred morti sau este doar o diversiune pentru a cadea in plasa lor, ca mai apoi sa se distreze ucigandu-ne pe rand. Cred ca Olsen a auzit vocile si a amutit. Ceea ce ma ingrijoreaza sunt suspinele lui Lucas, care pot fi auzite cu usurinta. Un pas. Nu-i a buna, simt ca paralizez de frica. Doi pasi si primul inamic se urca in tren."