Moshe Idel este pentru mine un arhetip al bucuriei intalnirii cu cartea. Nu cunosc o fiinta care sa traiasca cu mai mare intensitate iubirea carttlor. Intr-una dintre interpretarile sale, Moshe Idel da un statut ontologic cartii. Desi pune in centrul imaginarului sau cultural Tora, el nu face abstractie de varietatea cartilor si de faptul ca ele pot fi atribuite oamenilor, ingerilor sau lui Dumnezeu. Insa, de fiecare data ele au, printre alte dimensiuni, si una care presupune cartea ca prezenta eterna.
Cărți,multe cărți.
