Prezenţe evreieşti pe teritoriul României sunt semnalate încă din vremea Daciei Romane, stabilirea în număr mai mare a evreilor în provincile româneşti începe treptat în secolele XIII –XIV. Comunităţi evreieşti din ce în ce mai numeroase apar în secolele XVI-XVII şi proliferează demografic în secolele XVIII-XIX. După apogeul economic şi cultural atins în perioada României Mari, urmează Holocaustul. Urmează marea emigrare (aliah) din timpul comunismului, iar pentru cei rămaşi, inevitabila provocare a asimilării. Puţini la număr, evreii din România de astăzi sunt asemenea muzeografilor – păstrători ai tradiţiilor de altădată, într-o lume în plină efervescenţă. Iar viaţa comunitară a prezentului face liantul dintre realizările înaintaşilor şi contribuţia individuală la perpetuarea tradiţiilor etno-culturale şi religioase specifice.
Cărți,multe cărți.
