Greu este a vorbi ori a scrie despre Eminescu, cel peste fire, cel peste poate fi multiplu in unul. Comentatorii sunt ispititi sa se opreasca asupratraditionalistului, romanticului, pesimistului, fatalistului, teoreticianului politic, povestitorului, ziaristului, filozofului, economistului, poetului lirico-erotic, poetului nostalgic, poetului cosmogoniei, prietenului de nadejde al naturii, poetul polemic. Le retine atentia elementul biografic, ori numai aportul poeziei populare, ori legatura cu poetii si culturile straine, ori muzicalitatea versurilor, ori revolutionarea vechiului vocabular si originalitatea temelor tratate, ori miracolul realizarii comuniunii dintre basm si cugetarea inalta. E treaba cinstita, utila si de profunzime. Dar, negresit, partiala, iscoditoare numai a uneia, ori a catorva fatete, telescop indreptat asupra unui fragment de bolta cereasca, alteori migala microscopica. E acu-mulare de material, cercetare, foraj si pregatire. Cunoasterea unui poet tine de alte zodii si presupune alte periple, calatorii in tari de negura si incandescenta e lucrare de sinteza, de sintetizare a unei personalitati (in cel mai dramatic inteles al termenului), a unei Opere (in deplina ei tainica si cumplita rotunjime, mai mult chiar inteles de catre Umberto Eco), e Aventura si indragostire neiertatoare, credinciosie neintermitenta.
Cărți,multe cărți.
