Ecouri literare universale in poezia lui George Cosbuc

Istoricul literar Gavril Scridon se sprijina cu precadere pe obiectivitatea datelor exacte, dar lasa loc intotdeauna detaliului colorat sentimental. De aici interesul sau pentru marile figuri nasaudene, George Cosbuc si Liviu Rebreanu, pe care ii asuma si de pe pozitii subiective, de neam, de apartenenta la un loc, la o familie. Atenta si bine documentata, cartea de fata isi propunea, acum o jumatate de secol, sa scoata in evidenta vasta cultura a lui George Cosbuc, un intelectual de rasa conectat la marile valori universale. (Irina Petras) Profesor la Universitatea ?Babes?Bolyai? din Cluj?Napoca, Facultatea de Litere, Catedra de literatura romana comparata si teorie literara, sustinand conferinte in aceeasi specialitate si la alte institute de limba, literatura si cultura romana apartinatoare unor importante campusuri europene (Munchen, Budapesta, Cracovia, Seghedin etc.), Gavril Scridon (1922?1996) s?a dedicat cu devotament si staruinta indelungata studierii vietii si operei lui George Cosbuc. Astfel, de?a lungul anilor, a ingrijit spre publicare intreaga opera cosbuciana, pe care a insotit?o cu substantiale prefete si studii. Fragment din volum: ?Dintre poetii persani, doi ne mai retin atentia in contextul creatiei lui George Cosbuc: Hafis si Saadi. In Fire de tort (editia din 1896 si-n cele urmatoare antume), Cosbuc publica poezia Hafis. In poezie asistam la un dialog, la o confruntare dintre poetul persan si ghiaurii care au voie sa bea vin; poetul, fiind oprit ?de profet" sa bea vin, condamna oprelistea si bea mai vartos decat cei care aveau libertatea aceasta bachica. Cosbuc a reabilitat, termenul nu-i poate cel mai fericit, pe autorul numeroaselor si celebrelor poezii care canta vinul, prietenia si iubirea, setea de viata si condamna conformismul. Hafis a fost unul din cei mai spirituali poeti ai vechii Persii, autor al unei poezii lirice cu totul originale, personale; Hafis a desavarsit forma poetica a gazelului (pe care o intalnim si la Saadi), influentand apoi in mod creator o literatura a gazelelor (Ruckert, Platen etc.). Sub influenta lui Hafis, Goethe a scris un Westostlicher Diwan (1819), considerat punctul cel mai inalt al contactului cu literatura universala; presupunem ca George Cosbuc a parcurs si aceasta opera a lui Goethe. Cosbuc a putut lua contact cu opera lui Hafis din talmacirea germana apartinand lui Jozeph v. Hammer, cuprinsa in doua volume, sub titlul: Der Diwan von Mohammed = din Hafis, editie aflatoare in fondul de carti al Bibliotecii Universitatii din Cluj in vremea studentiei poetului roman la Cluj. Simplitatea si sinceritatea poeziei lui Hafis, dinamica optimista a acesteia, a placut de buna seama lui Cosbuc; aceste note ale poetului persan se acordau cu o structura poetica de adolescent care, tocmai atunci, il gusta si pe Anacreon si alti cantareti ai vietii, ai dragostei de viata, greci, latini sau apartinand altor popoare. Anacreonticele lui Cosbuc tradeaza si ecourile nedeclarate ale poeziei lui Hafis. Poezia pe care i-o inchina poetul romin izvoraste din acceptarea filosofiei optimiste, sanatoase a persanului."