Ce fel de batranete vrei sa ai? Buna sau rea? Frumoasa sau urata? Reusita sau ratata? Bineinteles, raspunsul va fi totdeauna cel pozitiv. Punctul nevralgic al problemei sta insa intr-o intrebare simpla, dar cu raspuns complicat: stii ce ai de facut? Cum e bine sa reactionezi in fata neputintelor pe care le aduce senectutea dupa sine: tenebros (lasandu-te coplesit) ori euforic? Nici una, nici alta. Nici sa te scoli zi de zi cu ganduri sumbre, dar nici cu intentia de a depasi recordul de 150 de faze de ras al copiilor. Nimeni nu spune ca fiecare zi trebuie sa fie o zi de bal, dar nici de parastas. Nimeni nu pretinde ca poti sa imbatranesti fara revolte, fara lamentari. Nimeni nu spune ca e usor sa fii optimist, cand necazuri de tot soiul apasa pe umerii tai din ce in ce mai slabiti, dar cum poti sa crezi ca vei descoperi seninatatea varstei (cheful de viata) altfel decat cautand-o pana si in piatra seaca? Si iarasi, nimeni nu spune ca rasul dizolva scaderile si nefericirile batranetii. Nu e un leac miraculos, dar este in stare sa-ti schimbe starea de spirit negativa si sa stimuleze comportamente sanatoase de viata. Nu un panaceu, ci un sirop tonic, o supapa, un balsam. Merita sa imbatranesti? Merita, cum sa nu merite! Fie si numai din curiozitate. Fie si numai din placerea bucuriilor marunte, de zi cu zi. Stoarce tot ce-i mai bun din ce-ti ofera viata, din ce-ti oferi tu si din ce-ti ofera semenii tai. Sa fie alta cale mai buna decat asta? Traian Cosma
Cărți,multe cărți.
