Eddy Merckx. Canibalul

De neoprit si de neinvins. Adevarul din spatele enigmei Canibalului Considerat a fi cel mai mare ciclist al tuturor timpurilor si unul dintre cei mai mari sportivi din istorie, Eddy Merckx are un palmares neegalat: 525 de victorii, dintre care 5 trofee Tour de France, 5 titluri Giro d?Italia, un trofeu Vuela a Espana, 3 Campionate Mondiale si nenumarate Clasice si victorii pe velodrom. A dominat fara mila lumea sportului, a pus capat unor cariere promitatoare si a revolutionat ciclismul. A fost de neoprit si de neinvins. Motiv pentru care a si fost poreclit Canibalul. In aceasta biografie, Daniel Friebe dezvaluie adevarul din spatele enigmei Merckx, dorinta sa nepotolita pentru victorie si frica teribila de infrangere. Daniel Friebe este unul dintre cei mai cunoscuti jurnalisti de ciclism din Marea Britanie. A fost acreditat la zece editii ale Turului Frantei si a scris despre toate cursele internationale majore. Timp de cinci ani a fost Features Editor la revista Procycling, dupa care a fost numit European Editor la aceeasi publicatie, pozitie pe care o ocupa si astazi. In 2008, Daniel a colaborat cu Mark Cavendish la scrierea bestsellerului Boy Racer si este, de asemenea, autorul volumului Mountain High: Europe?s 50 Greatest Cycle Climbs. Daniel a scris despre ciclism, fotbal, golf, cricket si tenis pentru publicatii precum Daily Telegraph, Sunday Telegraph, FourFourTwo, Spin Cricket Monthly si Outdoor Fitness. Incredibila - Mark Cavendish Extraordinara. - The Times Nu poate fi depasita. - Cycling Weekly Excelenta... plina de marturii, confesiuni, intrigi. - Word Magazine Fragment din cartea "Eddy Merckx. Canibalul" de Daniel Friebe: "- De obicei, dupa participarea la Six-Days pe parcursul iernii, ciclistii isi luau o saptamana sau zece zile de tranzitie, pentru a se obisnui din nou cu bicicleta de sosea. Nu si Eddy. A doua zi dupa sosire, Eddy era cu noi afara la ora opt dimineata, spune Zilioli. Fiind unul dintre alpinisti, eram obisnuit sa ma testez intotdeauna pe ascensiuni. Asa ca in dimineata aceea mi-am spus ca daca e sa-l intrec vreodata pe Eddy, acum e momentul. Am accelerat si ce crezi?... Eddy trece ca un glont pe langa mine si ne lasa pe toti in urma. Dar fiind unul dintre cei mai apropiati si receptivi prieteni ai lui Merckx, Zilioli realizeaza rapid ca o neliniste il framanta, daca nu chiar il chinuie pe acesta. - Era ingrijorat, confirma italianul. Accidentul ii lasase cicatrici fizice si psihice. Nu ar trebui sa subestimezi niciodata socul de a vedea cum moare un om in fata ta, mai ales daca e persoana care iti conduce ciclomotorul... In plus, Savona inca il preocupa. A avut cateva zile negre dupa toate cele intamplate. Intr-un fel, Zilioli era dovada vie a ceea ce zacea pe fundul prapastiei deasupra careia se legana acum Merckx. Cariera lui fusese sabotata nu de o slabiciune fizica, ci de una psihica. Oamenii speculau incontinuu cate alte Tururi si Giro-uri va castiga Merckx, cate recorduri va depasi, dar numai rutierii, cei care priveau in jos de pe marginea propriilor prapastii, stiau cat de instabili erau pasii lor si ce fel de aterizare ii astepta. Nimeni nu percepea ameteala asta mai clar decat Italo Zilioli. - Eddy era sensibil, la fel ca mine, spune el, dar diferenta e ca capabil sa isi exprime emotiile sau sa le transforme in ceva pozitiv. Eu le tineam in mine, ceea ce nu e bine. Cand faci pana la urma iti afecteaza capul, sau ficatul, sau somnul... Cand eram sub presiune obisnuiam sa am tot timpul cosmaruri. Au incetat cand m-am retras. Era din cauza ca nu puteam face presiunii. De indata ce mi se cerea ceva, incepea sa ma ia raul. Mi-ar fi placut sa fiu altfel, mai relaxat, mai instinctiv. Eddy avea si el aceleasi griji, aceleasi cosmaruri, dar parea sa foloseasca toata acea sensibilitate ca energizant."