În 1958, Vintilă Horia a avut o întâlnire, o întâlnire de spirit. Se celebrau în anul acela două mii de ani de la nașterea lui Ovidiu. A reluat operele poetului, mai mult sau mai puțin uitate după bacalaureat. A fost o revelație. Ovidiu fusese și el un exilat. Ba mai mult: murise pe teritoriul României… Între scriitorul latin din secolul I și scriitorul român din secolul XX s‑a format o relație, un fel de legătură supranaturală, care provenea dintr‑o tainică asemănare. Prin Ovidius Naso, Vintilă Horia se recunoștea în Tristele, în Ponticele poetului. Curând, exilatului de la Madrid, care s‑a identificat ca să spunem așa cu modelul său, i s‑a impus ideea de a‑și exprima propria experiență. Astfel s‑a născut această mare carte: Dumnezeu s‑a născut în exil.
Cărți,multe cărți.
