Fundamental, istoria oferă coloana vertebrală care luminează meritele și condamnă nereușită, invită la performanță. Faptele istorice se cer analizate la intersecția între cunoaștere și analiză, între realism și inițiativă, între exigență și misiune civică, între memorie și viitor, între europenitate și valorizare națională. În analiza istoriei nu sunt suficiente doar fotografiile bazate pe memorarea de date, descrierea e conflicte și bătălii, schițarea portretului unor personalități de mare respirație. Istoria a depășit barierele tradiționalului – de la istoria economică, socială, diplomatică, militară, politica cronologică și altele. Cărțile de istorie se scriu pentru specialiști și deopotrivă pentru marele public, pentru cititorii avizați, cât și pentru toți iubitorii trecutului. De aceea, dacă vrei să cunoști și să înțelegi trecutul, e nevoie, mai mult ca niciodată, și de cunoașterea vieții cotidiene, a moravurilor și obiceiurilor din epocă, a vestimentației, a vieții de familie, a relațiilor interumane, ceea ce a fost cândva, nemeritat denumit drept „mica istorie”. Apelând la statistică, la antropologie, la geografie, la literatură și la artă, printre altele este vizată interdisciplinaritatea și redarea trecutului în aspectele mai puțin știute care ne dau și o nouă perspectivă. Prof. univ. dr. Nicolae Păun, Decan al Facultății de Studii Europene, Univeristatea Babeș-Bolyai, Cluj Napoca
Cărți,multe cărți.
